OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Între 5 şi 6 septembrie 2009, în Frumuşeni, judeţul Arad, a avut loc un festival născut în urmă cu un an în jurul unor descoperiri arheologice importante. Este vorba despre o abaţie benedictină, atestată documentar în secolul al XII-lea. Manifestarea, care tinde să se transforme într-o sărbătoare a comunei, se doreşte a fi un mod de a atrage atenţia asupra sitului arheologic, din care se distinge o lucrare de artă-„vedetă“: mozaicul pavimentar – unul dintre cele mai interesante artefacte din această perioadă, descoperite pe teritoriul României. E posibil ca pentru realizarea sa să fi fost aduşi meşteri din lumea occidentală, din Italia de Nord, concluzie la care s-a ajuns datorită influenţelor bizantine existente în perioadă la începutul Duocento-ului (secolul al XIII-lea italian). Mozaicul pavimentar acoperea întreaga suprafaţă a bisericii mănăstirii. S-au păstrat şi au fost recuperate prin restaurare doar două fragmente, dar de un deosebit rafinament artistic.

Iniţial, în 2001, s-au efectuat doar cîteva sondaje, însă foarte edificatoare, care i-au convins pe cei în cauză că merită continuată cercetarea sitului. Pas cu pas, au fost descoperite, pînă în 2009, cele mai importante vestigii ale abaţiei. Este vorba, în primul rînd, despre mozaicurile din incinta fostei mănăstiri, descoperite în 2003. Acestea au fost scoase la lumină spre sfîrşitul campaniei, cînd echipa se pregătea, practic, de plecare. Mozaicul pavimentar a făcut senzaţie, echipa de atunci fiind chiar premiată de Ministerul Culturii cu Premiul „Radu Popa“. Mozaicul a eclipsat, oarecum, descoperirea celorlalte vestigii şi artefacte. An de an, s-au descoperit fragmente de ceramică (veselă, cahle), piese de bronz, de fier, os, sticlă. În 2004 au fost descoperite o parte din refectoriu şi o fîntînă arteziană în claustrul mănăstirii. A fost scoasă, apoi, la lumină întreaga parte sudică a complexului monastic, iar în 2006 a fost descoperită capela în care erau înhumaţi abaţii mănăstirii. Patrimoniul a fost întregit cu peste 30 de monede datate în secolul al XV-lea. În 2007 a urmat descoperirea unui cuptor, cu un diametru de 1,90 m, pentru ca, în 2008, să fie găsită amprenta unei ambarcaţiuni – „fantoma“ unei bărci, după cum a scris presa la momentul respectiv –, folosite (în mod impropriu) pentru prepararea varului utilizat la ridicarea turnului din incinta abaţiei (care poate fi văzut şi astăzi). Lemnul s-a degradat pînă la dispariţie, dar mulajul a conservat integral forma bărcii. Este vorba despre amprenta unei ambarcaţiuni pentru pescuit, de 12,5 m. Se pare că abaţia a fost construită pe o insulă din cursul Mureşului, care în zilele noastre trece la cîţiva kilometri de sit.

De vorbă cu Florin Mărginean

Unul dintre arheologii implicaţi în scoaterea la lumină a vestigiilor mai sus pomenite, dr. Florin Mărginean, a avut amabilitatea de a ne oferi un interviu în exclusivitate: „Descoperirile din sit sînt pe cît de numeroase, pe atît de diverse, dar în acelaşi timp fragmentare. Pentru echipa de cercetare, planul abaţiei este, în acest moment, precum un puzzle ce oferă toate cheile de dezlegare, căruia, însă, îi lipsesc în cea mai mare parte piesele.

Am lucrat pe acest şantier arheologic timp de opt ani. Pasul următor al acestei campanii va fi reprezentat de publicarea unor volume despre descoperirile noastre, care sînt de o mare importanţă pentru arheologie, istorie şi istoria artei. Odată publicate, lucrările vor intra într-un circuit ştiinţific naţional şi internaţional şi, astfel, abaţia Bizere îşi va continua existenţa sub o altă formă, după cîteva secole de tăcere“.

Sperăm că cele semnalate de Florin Mărginean vor avea ecou în rîndurile celor care au putere de decizie, chiar dacă sîntem în an electoral, moment în care mandatele se cîştigă cu mici şi bere.