OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Deschiderea unei noi sesiuni parlamentare coincide nefericit cu miscarile strategice din interiorul televiziunii publice. Renuntarea la citeva emisiuni culturale, unele cu audienta, macar in rindurile telespectatorilor cu deschideri si spre alte orizonturi decit „Hai Steaua!“ si „ Jos Dinamo!“ – ca sa nu utilizam formule mai aspre, ce ar putea viza bunul-simt, in absenta vigilentei CNA-ului –, in favoarea unor dorite, zice-se, emisiuni politice, nu poate fi de bun augur.

Grilele de toamna sint un bun prilej si rafinate pretexte de a se debarasa de emisiuni nedorite. Actualul PDG, om politic nascut din spuma si zerul postdecembrist, este un om de partid. Scurt. Nu are cum sa aiba alte viziuni si perspective fata de aspecte ideologice sau ideatice decit cele strins legate de gruparea politica din care provine si care l-a propulsat. Limpede. Nu este reprezentantul unei meritocratii, cu personalitate bine conturata. Eventual cu idei si viziuni, de o culoare sau alta, care sa impuna un trend sau macar o anume toleranta fata de adversarii sai. De orice culoare. Traim in lumea in care cine-nu-e-cu-noi-si-ca-noi este dusmanul nostru. Europa la noi are gust de sarmale si miros de mititei. Manierele politice nu pot sa difere de celelalte accesorii de bodega: vorba strepezita, banii pe sub masa si amenintarea cu sisul la iesire sint pregnante pentru a afla unde se gasesc Dreptatea si Adevarul. Ce mai tura-vura: „S-a-nteles?“, „S-a-nteles, sa traiti!“, „Executarea!“.

Scurt. Clar. Limpede. Cel putin pe fata. Pe dedesubt si pe dos lucrurile se mai nuanteaza si capata consistenta specifica. Ce atita „Procesul Comunismului“, protectie sociala, cresterea pensiilor, educatie, scoli si gradinite, vorba generalului Cambronne – despre care Marin Preda spunea ca nu se poate folosi decit o singura data pe pagina –, se aranjeaza totul, daca este putin cap. Si bani, desigur, sintem in Romania, nu intr-o democratie consolidata, ca in Kazahstan. Aici lucram stiintific, nu ca Borat, ci pe principiile lui „Mai lasa Mitica, se aranjeaza Costica, oameni de omenie sintem si o mina spala pe alta!“, departe de pricipiile lui Peter sau de etica lui Max Weber. Ce mai atita teorie-vorbarie. Este limpede ca dincolo de componenta policroma a Consiliului de Administratie al TVR va urma o rapida coagulare a fortelor reziduale PCR din TVR.

Cele patru milioane nu aveau cum sa dispara in neant, iar cei care bombane prin mijloacele RATB ca era mai bine inainte se inteleg foarte bine cu marea masa de profitori, mai mici sau mai mari, in functie de pozitionarea din organigrama, in burta mamutului din Pangratti. Personalitati puternice, precum Alina Mungiu, Lucia Hossu Longin sau Rodica Culcer nu aveau cum sa modifice in fond un urias mecanism si paienjenis tentacular, adinc infipt in betonul peretilor din cladirile de pe Calea Dorobanti.

Acelasi lucru se petrece si in serviciile secrete, unde, dincolo de declaratiile cu intinerirea noilor cadre, vechea gindacarime securisto-partinica isi face mendrele prin puietul activat si prin toxinele acumulate in sistem. O lupta surda si dura se va da in aceste luni ce vor incaleca alegerile europarlamentare. Interesele puse in joc sint enorme.
Nu doar despre bani este vorba – accesul la fondurile europene face multe inimi cu chipiu si galoane pe umeri sa suspine adinc –, cit mai ales despre controlul puterii. Luptele politice dintre partidele ce sprijina actualul executiv si cele aflate in opozitie – nici aici lucrurile nu sint limpezi – vor capata accente dure. Controlul TVR devine esential. Miscarea Sassului, chiar daca, probabil, motivata de ratiuni financiare – stim bine lectia explicatiilor cu relatia dintre rating si „costurile de productie“, este cumva fireasca. Si in logica faptelor. Nu mai este un mare secret ca cine controleaza televiziunile poate cistiga si mentine puterea.

De aici o lupta surda intre diferite centre de decizie pentru a controla media. TVR a intrat deja in lupta electorala. De ce si de cum vor arata programele ei va depinde in mare masura ceea ce se va intimpla in viitorul imediat. Sigur ca mai sint si celelalte televiziuni private, dar marea masa de votanti, din sectoarele agricole, pomicole, viticole, silvice si zootehnice, este consumatoare de TVR. Ceea ce vine de la licuricii centrali orienteaza spiritul de conservare al bunului samaritean rural. Lupta politica in noul sezon de vinatoare parlamentara se va da in cimp deschis si nu in aglomerarile urbane, dincolo de sondajele sociologilor si opiniile analistilor.
Nu ca ar fi stat pina acum degeaba. Degeaba scriem noi, si nu de azi, de ieri.