OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Partidul Democrat isi stringe rindurile pentru confruntarea cu fratele mai mare – insa renegat – PSD. Cel putin asa sugereaza insistenta cu care liderul democrat Traian Basescu a pledat in favoarea intoarcerii in Consiliul National de Coordonare a vechilor „baroni“ ai Partidului Democrat, inlaturati in urma cu un an din structurile decizionale. Au fost, in primul rind, discutiile purtate in Biroul Permanent de joi. Au urmat propunerile facute la Consiliul National de Coordonare, pe care Bogdan Niculescu-Duvaz, Alexandru Sassu, Petre Roman si Radu Berceanu le-au refuzat. Fara consecinte, de altfel, pentru ca Traian Basescu a propus oricum cooptarea lor in forul de conducere al partidului, lor alaturindu-li-se mai recentul democrat Radu Vasile.

Traian Basescu a tinut, in ziua urmatoare, un discurs-fluviu la Conferinta Nationala a Partidului Democrat. Discurs menit sa puna in ordine obiectivele prioritare ale partidului sau pentru urmatorii doi ani, ramasi pina la alegeri. La ordinea zilei, ca si in timpul sedintei precedente, unde se adoptase deja o hotarire in acest sens, s-a aflat refuzul categoric de a se incheia orice alianta cu Partidul Social-Democrat, in perioada pre- sau postelectorala. Vechea garda a partidului, in frunte cu Petre Roman, a condamnat asemenea decizie, considerata a fi „curajoasa mai degraba decit inteleapta“, ca sa preluam sintagma folosita de fostul presedinte al PD. Explicatia – macar si partiala – a hotaririi luate de Partidul Democrat a venit insa tot in discursul lui Traian Basescu. El a spus ca, din mai 2001 si pina in prezent, PD a traversat o perioada grea, urmarind legitimarea ca partid de opozitie. „Ambiguitatile noastre din ultimii 10 ani, faptul ca aveam o radacina comuna sFSN, n.n.t, lasau ca in rindul electoratului si in presa PD sa-si mentina eticheta de partid duplicitar“.

Partidul Democrat se afla, de la alegeri incoace, intr-un continuu duel cu PSD. Scenele pe care s-au desfasurat diversele confruntari s-au remarcat, in primul rind, prin extrema diversitate – Primaria Bucurestiului si Internationala Socialista nu sint singurele, ci numai cele mai importante dintre ele. Razboiul, prin excelenta mediatic, se da in principal pentru obtinerea exclusivitatii in familia social-democrata a partidelor din Romania.
Basescu a impus luarea unei decizii care ar putea costa neintrarea la guvernare in 2004, in ipoteza in care PSD ar cistiga cu o majoritate insuficienta si s-ar vedea nevoit sa-si caute aliati. Una dintre optiuni ar fi putut fi Partidul Democrat, inlocuitor al unei UDMR pe zi ce trece mai greu de multumit. Hotarirea luata – se pare, in deplina cunostinta de cauza – de presedintele democrat exclude insa din start aceasta posibilitate. Partidul Social-Democrat, prin vocea secretarului sau general Cozmin Gusa, nu a dat semne ca ar fi ingrijorat de pierderea unui potential aliat in perspectiva formarii guvernului dupa 2004. Atitudinea generala a partidului de guvernamint fata de PD este, de altfel, de ceva vreme, mai ales dupa schimbul penibil de replici petrecut cu ocazia reuniunii Internationalei Socialiste din primavara, una condescendenta. PSD nu scapa nici un prilej sa bata pe umar, oarecum compatimitor, Partidul Democrat, incercind sa-l „consoleze“ pentru relativa sa scadere in sondaje. Refuzul hotarit al democratilor de a se alia cu PSD este interpretat intotdeauna de partidul la putere drept un semn de infantilism politic, imprimat chiar de liderul „folcloric“ al PD.

Traian Basescu nu se arata intimidat. Poate pentru ca pe lista de prioritati a partidului se afla, se pare, mai putin cistigarea puterii (paradoxal, acesta fiind obiectivul numarul unu al oricarei formatiuni politice, conform chiar definitiei de dictionar!) si mai mult efortul pentru conturarea unei identitati de sine statatoare. Prin construirea ei, seful democratilor spera sa patrunda intr-o plaja a electoratului care nu va vota, probabil niciodata, cu PSD, dar care nu poate inca sa-si acorde votul PD. Aceasta tocmai pentru ca este vorba de o identitate negativa, construita pe opozitia continua la PSD.

Basescu a fixat, deocamdata, liniile de forta ale strategiei partidului sau pina la alegeri. Si-a fixat chiar si un obiectiv, faimoasele 20% la alegerile din 2004. Si-a linistit colegii de partid – sau, mai bine spus, i-a consolat profilactic pentru neintrarea la guvernare in 2004 (e mai bine sa previi decit sa ingrijesti, mai tirziu) –, pledind pentru eficacitatea programului politic „Romania puternica, Romania social-democrata“, conceput astfel incit sa-i permita PD intrarea in categoria „partidelor mari, a partidelor care prin vointa lor pot exercita o influenta deosebita asupra transformarilor care trebuie sa aiba loc“. Singurul capitol unde a intrunit unanimitatea parerilor delegatilor la Conferinta (inclusiv Petre Roman) a fost cel al apelului la o viata politica mai curata. Accesul la putere nu trebuie sa se faca „oricind si oricum“, a spus Basescu, iar PD doreste sa dea un semnal ca nu mai este dispus „sa nu fie moral“ in politica. Ceea ce a reiesit cu limpezime din Conferinta Nationala a PD este ca lestul revolutionar, mostenit – via Petre Roman – de la Frontul Salvarii Nationale, cintareste inca prea greu pentru ca PD sa poata „zbura“ asa cum si-ar dori liderul sau actual.