OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- Atentia si uitarea
A privi cu ochii lumii si a te integra gurii lumii, cum spuneam rindul trecut, are insa un pret: faci restul „de ochii lumii“, adica te prefaci ca il executi, desi, conform unor coduri si reguli sociale pe care le-ai acceptat formal, tocmai acest ceva se presupune ca-l vei face la propriu. Altfel spus, o stranie glisare de comportament si atitudini a pus stapinire pe noi: nu ne mai facem munca pentru care sintem platiti la institutia la care „avem cartea de munca“ si pentru care avem responsabilitati asumate public, chiar prin contract, ci ne prefacem c-o indeplinim, executind-o numai „de ochii lumii“, in timp ce toata atentia, energia si inventivitatea ne-o cheltuim exact pe ceea ce este, sau ar trebui sa fie, secundar, adica pe necontenita observare a celorlalti, pe efortul de a-i imita, de-a tine pasul cu ei sau de-a le fi chiar cu un pas inainte, aflind mai repede decit ei ce (sta sa) se intimple.

Totul este insa o falsa integrare, caci nu ne integram astfel unei comunitati reale si stabile, ci unor grupari de interese labile ce se fac si se desfac in nesfirsite nisipuri miscatoare. O asemenea integrare in ceea ce vedem „dind ochii roata“ ne poate face – uneori, admit – „sa dam un tun“, dar nu ne ajuta defel sa cladim ceva trainic, de durata. A face ca toata lumea presupune a nu (mai) face ceea ce toata lumea nu (mai) face, adica exact constructia pe termen mediu si lung a unei cariere, institutii, competente, o innoire sau o consolidare reala a terenului deja cistigat. Atentia halucinata la ce fac ceilalti presupune uitarea de sine, de ceea ce eu-in-de-mine sint sau as dori sa fiu. Obsesia cistigului imediat este sterila, caci acesta nu poate fi obtinut decit uitind cistigul de durata, singurul ce da rod. Privind in jurul meu, am adesea impresia ca fugim toti dupa aceeasi himera, ca automobilistii care depasesc in tromba o masina ce pare ca le sta in cale, fara a mai avea timpul sa observe ca semaforul este deja pe galben, cincizeci de metri mai departe, iar ei vor trebui oricum sa se opreasca acolo, in scrisnet de frine, exact inaintea masinii abia depasite. Judecind dupa trafic, romanii par a fi cei mai competitivi indivizi din Europa, imi spunea cineva: posibil, dar si cei mai putin atenti la semafoare si la contrasens, de unde si cifra accidentelor.

- Improvizatia
Sint uluit sa observ, de nenumarate ori, la nenumarati oameni si chiar la cei (unanim) considerati ca fiind de calitate, faptul ca vin total nepregatiti in locul in care sint invitati sa ia cuvintul. Conferintele, ca si simpozioanele, mesele rotunde (mai pe romaneste workshop-uri), discutiile la radio si TV (talkshow-uri), cursurile universitare, examenele, referatele si, evident, orice fel de sedinta au loc de obicei fara nici cel mai mic studiu prealabil al vorbitorului, focalizat pe tema data, si fara nici un material pus dinainte de catre acesta la indemina participantilor, in scopul de-a asigura o minima competenta comuna si de-a facilita formarea unei opinii sau decizii (exclud de aici asa-zisele proiectii cu punctele importante ale discutiei, gen Public Relations, de obicei anoste si redactate in noua (euro)limba de lemn, cu efecte contrare celor scontate). Curios este si ca nici un participant la sedinta respectiva, de la ultimul membru al board-ului la seful acestuia care, altfel, se crede un perfect leader, nu cere dinainte un asemenea studiu, nu sanctioneaza absenta lui si nu manifesta un minim interes nici macar pentru constituirea in prealabil a unei agende de lucru. Cum sa dam scris? Daca... Fereasca Dumnezeu! Conceptul si obiectul insusi de agenda lipsesc cu desavirsire, locul lui luindu-l un anunt oral la inceputul reuniunii despre ce urmeaza a se discuta, prezenta, vota ori decide in minutele sau orele ulterioare. La fel, nici un rezumat, „protocol“, lista de decizii etc. nu se stabileste la incheierea reuniunii. Nu dam nimic scris: vidul precedent continua cu vidul ulterior.

- Fara arhive
Nu m-as mira ca noi sa fim poporul cu cele mai reduse arhive din Europa: cine de la Basarabi incoace s-a gindit sa lase scrisa vreo hotarire domneasca, in afara de cei citiva cronicari, scriind mult timp dupa evenimente, sau s-o obtina in scris, in afara de cei citiva posesori de hrisoave, mai nimic in raport cu miile de documente din fiece localitate vest- sau central-europeana? Las’ sa scrie ungurii prin cancelariile lor, ce sa ne mai obosim noi. Ca moderni nu ne comportam altfel decit batrinii nostri: nu avem arhive pentru ca nici noi nu le cream si nu traim intr-o cultura scrisa, cum nici ei n-au trait, ci ne multumim cu una orala, infinit reprodusa. in aceasta, decizia vine nu din studiu prealabil, ci din improvizatie, iar leadership-ul nu se bazeaza pe-o cumpanita cintarire a consecintelor pe termen lung, ci pe rapida orientare „din ochi“ a sanselor pe care le ai sa te sustina cei de fata. Bun sef nu este cel care gindeste eficient, ci acela care decide repede. Decizia, ca si realizarea ei, se face pe termen scurt, adica „de ochii lumii“ aici de fata si care, si ea, tot „din ochi“ te aproba sau te sprijina, chit ca miine o va face, la fel de improvizat, exact pentru adversarul tau.

- Vizualul si oralul
De ochii lumii, cintarire din ochi. Sa adaugam acestor metafore aprecierea „ochiometrica“ a unor distante, dimensiuni, greutati si a altor date fizice. Le cunoaste prea bine oricine a trecut prin calvarul reparatiilor in casa cu mestesugari ochio-metrici: apreciere din ochi, calcul din minte al costurilor, nimic scris, dar, ce curios, cheltuielile finale sint totdeauna duble si durata tripla fata de cele aproximate initial, ca sa nu mai zicem nimic despre calitate: reparatiile in casa urmeaza a fi reparate citeva luni mai tirziu, cu aceeasi inevitabilitate cu care ele trebuie repetate anual pe strada, pentru a astupa gropile astupate anul trecut. Si totusi, de unde aceasta aglomerare de metafore vizuale intr-un domeniu al relatiilor publice in care mai curind calculul exact ar trebui sa domine? Vizualul este aici doar celalalt versant al oralului, privirea si vorba se opun amindoua scrisului, la fel cum improvizatia contrazice studiul, ratiunea matematica, aproximatia. Cistigul imediat, oricind extensibil in absenta contractului, se opune cistigului fix, pe baza de contract; cistigul de durata, dobindit prin fidelizarea clientului, contrazice cistigul imediat, obtinut prin spolierea lui, chit ca dupa aceea trebuie gasit un nou client, la fel de naiv. Lumea pe termen lung si lumea pe termen scurt: doua civilizatii incompatibile.