Numarul din mai al PMLA (Publications of the Modern Language Association of America) contine o serie de articole semnate de Edward W. Said, Wolfgang Iser, Lindsay Waters, Bruce R. Smith, Jeffrey Mehlman si Dudley Andrew, precum si discursul laureatului Nobel pentru literatura, pe anul 1999, Günter Grass, tinut de acesta la festivitatea de decernare a premiului. Pornind de la intrebarea editorilor PMLA, „Pentru cine scrieti?“, Wolfgang Iser raspunde intr-un eseu al carui titlu contine, la rindul lui, o intrebare retorica: Do I Write for an Audience? (Scriu pentru un public anume?) Reprezentant de marca al teoriei receptarii si al antropologiei literare, Wolfgang Iser se declara „fascinat de functia artei, in general, si a literaturii, in special“, precum si de posibilitatea de a descifra structura raspunsului estetic si mecanismele prin care activitatea fictionara permeaza existenta umana.
Lindsay Waters formuleaza, parodiindu-l pe Jonathan Swift, A Modest Proposal for Preventing the Books of the Members of the MLA from Being a Burden to Their Authors, Publishers, or Audiences (O modesta propunere pentru a evita posibilitatea ca volumele membrilor MLA sa devina o povara pentru autorii, editorii si publicul lor), excedat de „nefericita supraproductie de carti“ dintre care cele mai multe nu sint decit culegeri de articole risipite prin publicatii academice. „De ce se pune accentul pe carti cind, dupa parerea mea, e nevoie de cel putin zece ani [...] pentru ca un muritor de rind sa scrie o carte importanta?“ Propunerea lui vizeaza o renastere a presei academice, precum si incurajarea tinerilor in a scrie eseuri, ca pregatire preliminara necesara in vederea redactarii unei carti. Un incitant articol despre Premodern Sexualities (Sexualitati premoderne) semneaza Bruce R. Smith, care traseaza o istorie a studiilor despre sexualitatea premoderna, indicind ca punct de plecare al interesului pentru aceasta tema feminismul si opera lui Michel Foucault. In Un Amour de Hahn: Of Literature and Life (Un Amour de Hahn: Despre literatura si viata), Jeffrey Mehlman comenteaza influenta pe care relatia lui Marcel Proust cu compozitorul Reynaldo Hahn a avut-o asupra operei romancierului francez.
Un numar dens, provocator, cu o consistenta sectiune in care sint prezentate citeva dintre ultimele aparitii editoriale de profil din America. (C.M.)

