OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Calin Popescu Tariceanu a amanetat viitorul propriului partid de dragul fotoliului de premier, aruncindu-si in acelasi timp guvernul in bratele social-democratilor. Primul ministru vrea sa aiba functie, nu sa guverneze in adevaratul sens al cuvintului. Vrea sa aiba influenta, nu putere. Vrea sa-si fereasca amicii de afaceri de bratul lung al justitiei. Vrea sa faca profit, el si restul importatorilor de autoturisme, nu sa se apropie de nevoile celor multi. Vrea sa ramina in fotoliu, nu sa faca reforme.

Calin Popescu Tariceanu s-a lasat racolat de PSD, preferind o coabitare subterana cu social-democratii, in locul guvernarii cu vechii aliati. in schimbul sustinerii cabinetului PNL-UDMR, partidul domnului Iliescu cere sa i se aloce doua dintre cele trei posturi de judecatori la Curtea Constitutionala, care se elibereaza in luna iunie. in acest fel PSD ar pastra controlul asupra acestei institutii care ar trebui sa fie deasupra luptelor politice, dar care a avut mereu grija de interesele binefacatorilor din zona politica. Spre deosebire de PNL, care mizeaza totul pe o singura carte, PSD gindeste pe termen mediu si lung. Social-democratii fac ecuatii pentru urmatoarele mandate, fiindca, indiferent daca sint la putere sau in opozitie, Curtea Constitutionala are un rol-cheie in aranjamentul statal autohton. PSD a stiut mereu sa-si asigure sustinerea Curtii, iar judecatorii propulsati de fostul presedinte Iliescu, de fostul premier Nastase sau de senatorii si deputatii social-democrati si-au demonstrat loialitatea fata de partid in momente de cumpana.

PSD demonstreaza in acest fel ca ramine un partid mare, cu strategii complicate, care cunoaste in detaliu nu doar metodele de supravietuire in cazuri-limita, ci si transformarea dezavantajelor de parcurs in posibile avansuri. Prin sustinerea guvernarii liberale, PSD poate pierde din electoratul traditional care antipatizeaza coalitiile de dreapta, dar in acest moment nu avea alta solutie. Alegerile anticipate au fost excluse de la bun inceput, in conditiile in care social-democratii au atins minimul istoric in sondajele de opinie atit din pricina imaginii negative proiectate pe fondul anchetarii fostilor fruntasi ai partidului, cit si din cauza ezitarilor reformiste de anul trecut. Sustinerea cabinetului minoritar Tariceanu a fost probabil negociata in detaliu de PSD, inclusiv in ceea ce priveste dosarele penale ale politicienilor social-democrati, revenindu-se la pactul autohton al tacerii. „Sfinta intelegere“, cum a fost numita de presedintele Traian Basescu, este de fapt legea transpartinica nescrisa care prevede confruntari politice dure, dar fara dosare penale.

Cu alte cuvinte, secretele ilegalitatilor celor aflati la putere trebuie sa ramina ascunse de ochii electoratului. Acest pact a fost pina acum respectat de toate fortele ajunse la putere. Traian Basescu a fost singurul care l-a incalcat, iar suspendarea sa nu este straina de aceasta iesire din decorul politicienilor aliniati.
PSD impreuna cu PNL readuc lucrurile in fagasul „sfintei intelegeri“, iar Calin Popescu Tariceanu este nu doar artizanul coalitiei anti-prezidentiale, ci si al restabilirii omertei transpartinice autohtone. Dar aceasta linistire a apelor este doar aparenta, iar conflictele vor continua cel putin cita vreme Traian Basescu ramine la Cotroceni. Ciocnirea fortelor pro si anti-reforma va consuma astfel tot ciclul 2004-2008.