OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Taranistii s-au strins din nou ca sa-si aleaga conducatorii, la un an de la evenimentele care au condus la ruperea deja fragilului PNTCD. Ce s-a petrecut de un an incoace in partidul dominant al coalitiei aflate la putere intre 1996 si 2000 este de natura sa descurajeze pina si cele mai optimiste prognoze ori pe cei mai increzatori sustinatori.
Anul trecut, situatia nu arata radical diferit. Pe de o parte, Victor Ciorbea conducea, in calitate de revolutionar proaspat revenit la matca dupa ratacirea – si esecurile rasunatoare – din ANCD, Congresul PNTCD. Se vorbea atunci – cu oarece speranta – de o noua sansa, de posibilitatea reformarii unui partid iesit nu numai de la guvernare, ci si din Parlament. Se vorbea, de asemenea, de necesitatea stringenta a unei conturari doctrinare mai ferme a ceea ce reprezinta democratia crestina in Romania. Ciorbea s-a bucurat atunci de o suma de avantaje, dintre care cele mai notabile au fost sustinerea si binecuvintarea „inteleptilor“ din partid (in pofida ploii de acuzatii si de reprosuri pe care fostul lider sindical o revarsase asupra lor de-a lungul intregii perioade de „disidenta“). Cu ocazia Congresului, Ciorbea primise si un mesaj de salut de la fostul presedinte Emil Constantinescu. De cealalta parte s-a situat atunci triunghiul Marga-Lupu-Chirita, rupt de PNTCD in urma unor scandaluri suficient de penibile si cu motivatii indeajuns de neconvingatoare incit sa nu poata porni sub aceleasi favorabile auspicii. Pe 18 august, gruparea Marga adopta – pe un ton agresiv si bataios, cum ii sade bine oricarui partid tinar – o rezolutie de infiintare a Partidului Democratiei Crestine. Lucrurile nu au evoluat foarte spectaculos de atunci. Intre timp, Andrei Marga s-a retras din cursa, iar noul Partid Popular se cauta in continuare pe sine, negasind insa o cale mai buna decit razboiul continuu cu PNTCD, pe care-l ameninta cu fiecare ocazie ca-l vaduveste si de putinii membri ramasi pe baricade. Anul scurs de la sciziune a insemnat procese fara sfirsit, intepaturi prin presa, pe scurt, incapacitate de a depasi eternul moment al inceputului.

Evolutiile de simbata din PNTCD nu au facut decit sa confirme incapacitatea acestui partid de a demara o actiune de constructie in sensul real al cuvintului, trecind de faza rotirii cadrelor. Ce s-a intimplat la Delegatia Permanenta? S-a hotarit infiintarea unui Consiliu Permanent de Conducere, care sa preia, pe o perioada de un an, atributiile Biroului National de Conducere, ale Secretariatului General, precum si ale departamentelor partidului. Consiliul National de Conducere urmeaza sa se intruneasca pina la sfirsitul lunii octombrie pentru a face un prim bilant al activitatii lui. Victor Ciorbea si-a asigurat o echipa de conducere fidela: Gheorghe Ciuhandu (primarul Timisoarei), Irinel Popescu (presedintele Organizatiei Judetene Dolj), Teodor Morariu (presedintele Organizatiei Judetene Buzau, vicepresedinte, trezorier), Dorin Mihai (presedintele Organizatiei Judetene Iasi), Claudiu Cristea (presedintele Organizatiei Judetene Arad), Bogdan Cerghizan (presedintele Organizatiei Cluj), alaturi de supleanti.

Pina aici, nimic neobisnuit. Atributiile echipei sint insa remarcabile, pentru ca includ, ca obiectiv al partidului fixat pentru urmatorul an, „apararea actului de guvernare din perioada 1996-2000“. Cum vor putea sa-si indeplineasca spinoasa misiune noii vicepresedinti, e greu de spus. Ca si cum, la aproape doi ani de la trecerea in opozitie – in afara Parlamentului, in plus –, PNTCD ar mai putea gasi resursele de credibilitate pentru a corecta imaginea precedentei guvernari! Ciorbea a anuntat, din nou, ca intentioneaza sa elaboreze un program alternativ la actuala guvernare si a cerut, in acest scop, noii echipe de conducere prelungirea duratei propriului mandat – fixat anterior, in sedinta Biroului National de Conducere de miercuri, pina la sfirsitul lui 2002 – la un an. Dupa ce s-a asigurat atit de fidelitatea vicepresedintilor, cit si de durata mandatului sau, liderul taranist a trecut la faza declaratiilor de intentie. „Vrem ca in aceasta echipa, care doreste a fi cit mai dinamica, cit mai ancorata in realitate, sa promovam o politica axata pe actiunea in teritoriu, mutarea centrului de greutate in organizatiile locale, judetene. Vrem sa fim un partid cu adevarat modern, un partid deschis. Sa fie un partid care sa implice toti militantii si sa nu fie un partid al grupurilor sau, cu atit mai putin, al gastilor“, a spus liderul taranist – aceasta din urma fraza fiind adaugata in special pentru urechile contestatare ale lui Ioan Muresan, care, spre deosebire de presedintele onorific al partidului, Ion Diaconescu, si de Radu Sirbu, a sustinut ca echipa de conducere aleasa nu este capabila sa faca reforma in partid.

Nici un cuvint insa despre continutul de substanta al faimoasei alternative la guvernare. Nici un progres in definirea doctrinara a partidului, fata de declaratiile, izbitor de asemanatoare, facute cu un an in urma. Descurajanta imagine a unui partid care se impotmoleste, cu uimitoare consecventa, chiar inainte de a porni, in amanunte procedurale si in echipe de conducere alese pe banda rulanta. Partid autodistructiv, PNTCD isi diminueaza, cu fiecare actiune si declaratie, sansele revenirii in peisajul politic parlamentar. Cotat – in cele mai binevoitoare sondaje de opinie – cu maximum 3 procente din intentiile de vot, partidul condus de Victor Ciorbea ramine blocat intr-o politica de imagine paguboasa, care se adauga neputintei de a formula un discurs coerent la nivel doctrinar.