OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

100 din cele mai frumoase poeme de dragoste ale romanilor alese de Petru Romosan. Editura Compania, Bucuresti, 2003, 176 p., f.p.


Dupa succesul cu antologia celor mai frumoase 100 de poeme romanesti, poetul si co-directorul Editurii Compania, Petru Romosan, pluseaza lansind pe piata o noua antologie poetica nonconformista de tip „panorama istorica“, „de la origini pina in prezent“. Incercari de a promova prin antologari audienta unui gen intrat intr-un con de umbra au mai existat in ultimii ani, de la antologiile lui Laurentiu Ulici pina la cele ale lui Dumitru Chioaru si Ioan Radu Vacarescu. Cele mai multe au fost insa sortite esecului din cauza caracterului lor inhibant, monumental, si a pretului prohibitiv. Este de altfel si cazul antologiilor lui Marin Mincu si C. Abaluta, pentru perioada postbelica. Printre putinele exceptii „minimaliste“ demne de atentie poate fi citata antologia de poezie onirica Deliruri si delire a Ruxandrei Cesereanu; aici insa principalul impediment pare sa-l fi constituit tema, prea putin populara.

In cazul prezentei antologii tematice, minimalismul poetului se aliaza in mod fericit cu pragmatismul editorului profesionist. Numarul de 100 al poemelor incluse a fost pastrat – este, se pare, cifra perfecta pentru o asemenea intreprindere „alternativa“. In plus, un best of al poeziei noastre de dragoste e de natura sa atraga atentia publicului intr-o masura mai mare decit orice alt demers de acest gen; daca prima antologie poetica aparuta la Compania avea drept principal criteriu de selectie valoarea estetica, prezenta mizeaza pe o valoare pragmatica, afectiva. Cartea se citeste repede, usor si cu placere, e proaspata, atragatoare si neconventionala, are un pret accesibil, ofera o imagine sintetica asupra poeziei noastre de dragoste si, mai ales, poate fi un excelent cadou intre indragostiti in prag de sarbatori...

Petru Romosan mizeaza mult pe efectul de surpriza in selectia – personala – a textelor ce alcatuiesc acest „nou spital al amorului“. Declaratiile de intentii sint ambitioase: „am urmarit sa schitam aici si o istorie a poeziei. Aceasta e, bineinteles, oarecum diferita de cea indeobste rezumata in manuale. Caci gustul antologatorului se face simtit chiar daca el a incercat sa procedeze dupa criteriile cele mai obiective, selectind textele considerate cele mai bune, cu cea mai mare circulatie, cu forme memorabile. Si-apoi nu toti poetii buni sint si buni poeti ai dragostei. Evitind suprapuneri tematice si formale, am planuit sa repertoriem cit mai mult din harta iubirii. Cu alte cuvinte, am dorit o carte care sa se poata citi ca un roman. Romanul unui sentiment cardinal. Si speram ca in aceasta constructie sa se poata recunoaste cu emotie doua veacuri de viata romaneasca“. Lasam la o parte faptul ca amintitele „criterii obiective“ – ca si caracterul „romanesc“ – sint simple figuri de stil promotional (texte „mai bune“ si cu „mai mare circulatie“ pot fi oricind gasite). Important ramine efectul obtinut.

Iata, in ordine, numele autorilor inclusi: Ienachita Vacarescu, Alecu Vacarescu, un „anonim“, Costache Conachi, Nicolae Vacarescu, Iancu Vacarescu, Anton Pann, Ion Heliade Radulescu, Vasile Carlova, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Iosif Vulcan, Mihai Eminescu, Veronica Micle, Alexandru Macedonski, Alexandru Vlahuta, Duiliu Zamfirescu, George Cosbuc, Dimitrie Anghel, Cincinat Pavelescu, St.O. Iosif, Stefan Petica, Elena Farago, Tudor Arghezi, Octavian Goga, G. Bacovia, Panait Cerna, Ion Minulescu, Corneliu Moldovanu, V. Voiculescu, Al.T. Stamatiad, Emil Isac, George Topirceanu, Adrian Maniu, Ion Pillat, Lucian Blaga, Ion Barbu, Ion Vinea, B. Fundoianu, Camil Baltazar, Stefan Roll, Geo Bogza, Virgil Teodorescu, Miron Radu Paraschivescu, Emil Botta, Vasile Posteuca, Magda Isanos, Radu Stanca, Geo Dumitrescu, Stefan Aug. Doinas, Leonid Dimov, Nichita Stanescu, Florin Mugur, Marin Sorescu, Dan Laurentiu, Cezar Baltag, Emil Brumaru, Vintila Ivanceanu, Mihai Ursachi, Cezar Ivanescu, Ana Blandiana, Virgil Mazilescu, Gabriela Melinescu, Horia Badescu, Marin Mincu, Dorin Tudoran, Adrian Popescu, Chira Iorgoveanu, Mircea Dinescu, Carolina Ilica, Eugen Suciu, Nichita Danilov, Denisa Comanescu, Marta Petreu, Mircea Cartarescu, Cristian Popescu, Daniel Banulescu, Mihail Galatanu.

Si acum – lista celor prezenti cu mai mult de un poem: Mihai Eminescu (5), Costache Conachi si Iancu Vacarescu (cite 4), Ienachita Vacarescu (3), Alecu Vacarescu, Nicolae Vacarescu, Vasile Alecsandri, George Cosbuc, Ion Minulescu, Lucian Blaga, Ion Barbu, Miron Radu Paraschivescu, Radu Stanca (2). Secolul XIX conduce lejer in top, alaturi de autorii de „romante“ si „balade“ din secolul XX. Desigur, „nu toti poetii buni sint si poeti ai dragostei“; asta explica si prezenta abundenta, alaturi de vechii mesteri ai cintecului de lume, a atitor „minori“ cu sau fara ghilimele: Iosif Vulcan, Veronica Micle, Al. Vlahuta, Elena Farago, Corneliu Moldovanu, Vasile Posteuca, Carolina Ilica sau Chira Iorgoveanu, carora li se da astfel o sansa. Pe de alta parte, modernilor Blaga, Barbu etc., victime ale consacrarii printr-o gravitate cliseizata, aseptica, li se dezvaluie o fata poetica mult mai umana. „Minorul alternativ“ (simplu, emotionant si seducator) este din nou reconditionat, iar poezia exangua capata din nou culoare in obraji. Un alt aspect provocator al volumului de fata priveste selectia textelor: alaturi de „hit“-uri oldies precum Intr-o gradina de Ienachita Vacarescu, Zburatorul lui Heliade, Steluta lui Alecsandri, Dorinta lui Eminescu s.a., cele mai multe piese sint putin sau foarte putin frecventate, adeseori neconventionale. Pe baza consultarii unei liste de antologii lirice – mentionate in finalul cartii –, Petru Romosan (re)descopera poeme de colectie pentru degustatori.

Ion Barbu, de pilda, apare inclus cu doua texte erotic-licentioase mai putin cunoscute, in vreme ce altii (Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu sau Nichita Stanescu) apar inclusi doar cu cite unul, si nici acela „standard“... Nu acelasi lucru as spune insa despre texte cum ar fi Ctitorie de Marin Sorescu – poem conventional si emfatic, foarte pe gustul „epocii de aur“... Oarecum arbitrar, selectia se incheie cu un epitalam de Mihail Galatanu. Mircea Cartarescu, autorul „poemelor de amor“, a fost inclus cu Fata cu sosete de diamant. Numai ca poemul pus recent pe muzica de Loredana Groza nu e un poem de dragoste, cum nu sint (tocmai niste) poeme de dragoste nici altele incluse in acest volum. Si nu am spus inca nimic despre absente!
Antologia pare a fi fost insa conceputa (si) pentru a stirni discutii – o preconditie a succesului, nu-i asa?