OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cezar BALTAG
Chemarea numelui
Traducere din limba romana de Alain Paruit, Odile Serre, Ilie Constantin; cuvint inainte de Mircea Anghelescu.
Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1999, 110 p., f.p.


Cezar Baltag s-a nascut in Basarabia, tinut pe care il paraseste pentru a se stabili in Bucuresti. In 1960, devine licentiat in litere, la Universitatea Bucuresti; in acelasi an are loc debutul literar: Comuna de aur. Urmeaza apoi numeroase premii, din partea Uniunii Scriitorilor (1966, 1985…), din partea Academiei Romane (Premiul national de poezie pentru intreaga opera, 1993).
Cezar Baltag explica intr-un eseu autobiografic care este definitia poeziei, definitie adaptata evident universului sau poetic: experienta poeziei ca semnificatie se plaseaza in opozitie cu conceptualul, dar, in egala masura, cu senzorialul. Tot el spune ca experienta poeziei este intrucitva similara experientei religioase. Imediat ne duce gindul la Arghezi, la tentativele sale de a prinde divinitatea prin si in poezie. Invocarea divinitatii este un procedeu frecvent in poezia lui Baltag, invaluita adesea de un vag sentiment de tristete. Aceia care cred ca este fortata apropierea de Arghezi, trebuie sa citeasca O vale inchisa, din care citez un scurt fragment:
Doamne, o vale inchisa
mi-e inima
ascunsa de toti, stiuta de toti
prapastie in lumina, rostire mai goala
decit umbra
unui stol de vrabii peste zapezi

In jurul ei
e atit de mare tristetea
incit ingerii
care nimersc din greseala
in bataia gindului
simt abisul si cad inghetati

O alta poezie, tot „religioasa“, este Nihil sub sole, Domine?:
Ochiul spune:
De ce te-ai lasat fara chip,
Doamne,
ca sa pot vedea?

Auzul intreaba:
De ce ai tacut
ca sa pot auzi?

Omul spune:
De ce te-ai ascuns
ca sa fiu?

Cind m-ai rostit era vara
Si am intrat in trup ca in vis [...]

Omul apare aici etimologic: el este investit de catre divinitate cu statutul de fiinta, iar simturile sale pot fi utilizate printr-o renuntare benevola la acestea din partea divinitatii in favoarea omului.
Mircea Anghelescu il explica in cuvinte putine, dar elocvente, pe poetul Cezar Baltag (rigoarea filologica ma obliga sa precizez ca rindurile de mai jos reprezinta o traducere personala din Prefata scrisa in limba franceza de catre Mircea Anghelescu): „Ca poet, se vede firesc in celalalt, si-l vede intotdeauna in celalalt pe fratele sau, pe prietenul sau, pe dublul sau, iar cautarea de sine se confunda cu cautarea celuilalt intr-o scormonire fara sfirsit, care se hraneste cu setea sa de a iubi si, in consecinta, de a cunoaste. Totul semnifica, totul are un sens ascuns ce trebuie gasit in lume, dar si in poezia sa…“
Volumul Chemarea numelui este unul bilingv, adresindu-se mai degraba publicului francez: titlul este in franceza – L’appel du nom – prefata semnata de Mircea Anghelescu este tot in versiune franceza. Cartea este insa accesibila si publicului roman, necunoscator al limbii franceze, prin asezarea in paralel a versiunilor romanesti ale poeziilor cu versiunea franceza, asigurata prin traducerile lui Alain Paruit, Odile Serre si Ilie Constantin.