OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dan Mircea CIPARIU, Traian T. COSOVEI
Mahalaua de azi pe miine. Poeme traite
Prefata de Nicolae Tone, Editura „Vinea“, Bucurtesti, 2000, 96 p., f.p.


Dupa ce Mircea Cartarescu impreuna cu Florin Iaru girau in volumul experiment 40238 Tescani (2000) nume de tineri scriitori, parte din ei prezentati de primul in colectivul Ferestre ’98 (1998), un alt semnatar al antologiei Aer cu diamante (1982), Traian T. Cosovei, isi pune acum numele pe aceeasi coperta cu un autor aproape necunoscut.

Pe Dan Mircea Cipariu il intilneam alaturi de Florin Dumitrescu, Sorin Ghergut, Dan Plesa si Bogdan O. Popescu in volumul Marfa (1996), cu poezii neconvingatoare, eclipsate totodata de nonsalanta in plina ascensiune a Sarmalelor reci si de poemele „digestivale“, „pompe l’oeil“ ale lui Ghergut.
In Mahalaua de azi pe miine. Poeme traite avem doi poeti nepereche, in sensul, bineinteles, postmodern; doi poeti care nu au cum sa faca un tandem, chiar daca ei scriu „la tema“ – mahalaua, careia i se mai zice prin alte locuri cartier si, prin cu totul altele, cvartal. Prefata lui Nicolae Tone, editorul, este colocviala in limbaj si are acel aer pro domo: „E bine de stiut si de retinut, spune directorul casei de editura Vinea, ca vestitul bunic optzecist Traian T. Cosovei [...] s-a binehotarit sa se dea in stamba cu pustiul nouazecist Dan Mircea Cipariu [...] Si, mai departe, Tone vorbeste de un cec in alb (p. 11) pe care Cosovei il ofera „tinarului sau prieten“. Argumentul principal al acestor poeme traite ar putea fi consacrarea lui Cipariu. Optimist, Tone ureaza in finalul Prefetei sale: „Bafta, Traiante! Sanse de afirmare, milioane, Dane!// Fie ingerii si cititorii de poezie cu voi doi si cu noi toti!“

Editia de fata, pe linga ecuatia pe care o lanseaza (optzecist + nouazecist = cuplu literar), are si o alura bibliofila: fotografii alb-negru, „din arhivele autorilor“, pe o pagina intreaga, o paginare ingrijita scl. „Primarul Bucurestiului sint eu“, ne asigura Traian Basescu din paginile unui ziar din perioada campaniei electorale; ziarul in cauza este tinut in miini de un barbat care-l citeste cu atentie (Traian T. Cosovei), linga un altul, care suride increzator spre obiectiv (Dan Mircea Cipariu). Aceasta este prima reproducere din carte, imediat dupa paginile de garda. Dincolo de aceasta metafora (in)voluntara a cartii, Mahalaua de azi pe miine aduce in discutie tema copilului teribil. Bad boy ii spune Cosovei: „[...] Am fost un copil rau. Cu ziare vechi mi-am impachetat sandvisul de la mama,/ cu ziare vechi mi-am luminat viata ca sa-mi vad viitorul pina la capat [...]/ Sint copilul care a descoperit alcoolul si uitarea [...]“. Un alt copil teribil, venind insa dintr-un alt orizont de asteptare – e vorba de Mircea Dinescu – se autoclama „copilul din Dodeskaden/ cu ziare aprinse in gura.“ (Moartea citeste ziarul). Insurgenta in care se gaseste Cipariu, oarecum neavertizat (chestiune de paradigma), il lasa intr-un univers semi-languros, „in suedia intr-o tara/ clipa trece se-nfioara/ doctor de idei nevroze/ irizate tuberoze“ (irizate tuberoze). Nu este pina la urma lipsit de semnificatie faptul ca aceasta poezie ii este dedicata lui Bogdan O. Popescu, colegul sau „de marfa“ – o legatura ombilicala realizindu-se astfel cu volumul din 1996.

„Problema“ ziarelor – prin extensie, cea a textului cotidian (de mahala?) – este o constanta pentru Cosovei; „Si din ziarul cu anunturi de fiare/ raspundeam si eu la anunturi cu disperare si ceata/ denuntul acela suspect:/ care anunta viata de dupa viata!“ (Despartiri in silabe) contine o motivatie pentru textul considerat efemer. Ziarul, in volumele de pina acum ale lui Cosovei, are un loc precis. „Ingerii acestei stari de spirit albastre te priveau printr-un ziar gaurit“ (Cina cea de taina, in Ninsoarea electrica, 1979) si „Trece Infanta pe strada necalatorita –/ trece Infanta pe care o strig,/ pe care te strig –/ trece, dar nu cad decit ziarele negre/ tiparite cu frig [...]“ (1, 2, 3 sau trecerea, in 1, 2, 3 sau... ed. 1998) si „Ziarele din fereastra anunta si-acum vestea disparitiei tale/ infundind crapaturile dusumelei,/ sonorizind focul/ c-un fosnet lung, de piele sfisiata“ (Fragment, in Mickey Mouse e mort, 1994) – toate acestea sint numai citeva contexte in care Cosovei implica futilul ziar. Mahalaua de azi pe miine se incheie de altminteri (in privinta reproducerilor) cu un negativ al primei fotografii, Traian Basescu pe dos – cum ar veni.

Ceea ce s-ar numi le trompe l’oeil al volumului este reprezentat de titlurile sub care sint asezate poemele celor doi autori. In interior avem Dan Mircea Cipariu – vatra luminoasa calea lactee-i sampanie spumoasa si Traian T. Cosovei – Inhaitarea cu friptii, iar la cuprins vatra luminoasa, calea lactee-i sampanie frumoasa, respectiv Inhaitarea friptilor. Ciclurile de poeme grupate sub aceste titluri au choix du lecteur prezinta caracteristica simetriei. A simetriei oglinzii. Motto-urile abunda la deschidere, luate din autori-reper pentru mahala, cartier sau cvartal: Adrian Copilul Minune, Gheorghe Pitut (citat din memorie), un Ghid despre sanatate (sic!) din 1998 si F. Brunea-Fox ii stau de straja lui Dan Mircea Cipariu. Pentru Cosovei vegheaza Nicolae Ceausescu, o replica din B.D. la munte si la mare si didascalia de la inceputul actului I din Opera de trei parale. La inchidere, fiecare autor aduce cite o balada.

„Masuratoarea“ se opreste insa la nivelul formal. Dan Mircea Cipariu se oglindeste, cel mult, in poeziile lui Cosovei. Aceasta poezie cu personaje, cu un tremolo grav, dincolo de care se vede licitul mortii la „bunicul optzecist“, este preschimbata si preaschimbata de Cipariu intr-o blinda unduire a suprafetelor, intr-o metafora desueta: „sint multi vecini/ cu moartea ca o papadie/ la butoniera/ dar si mai multi care sfisie sacii tristetii“ (unde se petrec vecinii) – sau: „de la etajul opt vad cel mai bine/ cum inviaza ghioceii in cimitirul balaneanu/ moartea e luminoasa primavara/ cu dricuri oranj cu ingeri cu ghiocei/ de la etajul opt orbii sint cei mai tandri/ fii ai copacilor [...]“ (povesti de alienare in vatra luminoasa – lui Traian T. Cosovei).
Mahalaua de azi pe miine tine, in fond, de o alta miza: lansarea unui tinar poet, neconcretizat dupa debutul „impreuna cu“ din antologia Marfa (1996). E vorba de cine „si-a facut mai bine temele“ pe marginea, in marginea mahalalei. Am putea spune ca lui Traian T. Cosovei i-ar fi stat mai bine in pozitia de magister. Dar el e poet.