OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Marian BOBOC
Timpuri grele, femei usoare
Editura Monada, Petrosani, 2002, f.p.


Poezia erotica – si erotizanta – a petroseneanului Marian Boboc pare, la prima vedere, descinsa din versul-manifest al tinarului Geo Bogza: „Cred intr-o viziune sexuala a intregului univers viu“. Textele din noul sau volum de versuri – al treilea – astern peste pan-sexualismul viziunii o tandra melancolie boema, dezabuzata. Seduse de voluptatile decorative ale metaforei, poemele imbraca si dezbraca fara complexe, in registrul unei confesiuni bine temperate ludic, tristeti cotidiene. Frazarea libera, dezinvolta, experimentala fara excese, e intotdeauna bine controlata. Traitor in „timpuri grele“, locatar al unui mediu de provincie industriala si centru minier, personajul liric isi trateaza uritul existential cu imagini de femei „usoare“. Placerea textului nu vine doar din erotizarea propriu-zisa a acestuia, ci din farmecul nostalgic al intimitatii (si al insingurarii), din prospetimea imaginativa si din bonomia pe alocuri usor cinica: „stai tolanita transpiratia ti se scurge/ printre sinii plicitisiti un firicel de singe/ izvoraste din buza-ti carnoasa/ poemele zac in dezordine la tine pe masa// privesti prin geamurile murdare/ gunoierii containerele pline de vata/ soarele abia de se mai vede in zare/ ca in turner albumul tau preferat de arta“ (carmen la ce foloseste femeia).

Autorul nu e un „dur“, ci un fantezist ironic, sentimental si afectiv. Textul de prezentare de pe coperta a patra – semnat de poetul Ion Muresan – identifica in aceasta carte „proiectul unei Erotici blind-demonice“, in care „misoginismul e vecin cu admiratia, violenta cocheteaza cu tandretea, brutalitatea cu gratia, mirosul alcoolurilor ordinare e strabatut de alcooluri fine“ – observatie corecta, care, in paranteza fie spus, il plaseaza pe Marian Boboc mai degraba in vecinatatea poeziei lui Emil Brumaru decit in proximitatea exhibitionismului si mizerabilismului „nouazecist“. Prefatate de graficianul Adrian Cerchez cu imagini ale unor femei goale masturbindu-se, cele cinci sectiuni ale volumului (boemele de la „café 72“, negrul ciorapilor, timpuri grele femei usoare, manele vesele si triste, tristele de la Lupeni) fac cu ochiul in directia unor cunoscuti poeti ai „artei iubirii“. Exilat in negativitatea spatiului subteran al Vaii Jiului precum Ovidiu la Tomis, Marian Boboc se joaca mixind dezinvolt baladele culte ale lui Topirceanu cu… manelele lui Adrian Copilul Minune: „o viata mea/ printre sobolani uriasi urit mirositori/ [...] cind la lumina lampii/ pe galerii si planuri de aeraj/ te vedeam pe tine rodica/ in vizita la casa memoriala m. boboc/…/ o viata ei/ o cascada voltaica de sperma multicolora/ si frageda/ ejaculata precoce-n/ containerul lumii“ (o viata mea) sau rimeaza cruzimi fals-naive, ca-n balada ucigasului maruth a lui Bogza, ca in versurile de oracol scolar sau, de ce nu, ca in textele hip-hop: „treci din barbat in barbat albina/ dimineata cind barbatii intra in mina“/…/ la ore tirzii ore venerice/ cind tristetea se ascunde-n generice“ (timpuri grele femei usoare), in care obsedanta ramine caverna erotica a minei… Erotizarea mizeriei existentiale tradeaza, la tot pasul, estetul care se „bodlareste“ ironic (de la Baudelaire!): „iti pipaiam bodlareste femurul/…/ imi placea sa fac pe melancolicul/ pe durul/ te pipaiam bodlareste te pipaiam/ tu imi trasesesi manusa sexului/ peste desce/ «oh jeanne oh duval nu ma mai stringe/ atita de mult [...]“ (boemele de la „café 72“).
Marian Boboc: un poet notabil din Valea Jiului.