Mircea CARTARESCU
Bebop Baby
Translated by Adam J. Sorkin and Radu Surdulescu, Mirela Surdulescu, Ioana Ieronim, Ileana Ciocarlie, MEB/PNY, 1999, 27 p., f.p.
Traducerea in limba engleza a citorva poeme cartaresciene – reunite intr-o editie miniaturala – constituie, fara doar si poate, un mic eveniment. Ea imbogateste seria initiativelor de acest gen si ne demonstreaza, o data in plus, ca a trecut vremea nesfirsitelor lamentari cu privire la nesansa de a apartine unei culturi minore, ca dincolo de eternele frustrari si complexe ale intelectualului din Europa de Est sau de arogantele si exagerarile protocroniste, exista strategii mai inteligente (si mai eficiente) de a suscita interesul publicului de peste hotare.
In cazul prezentului volum, garantiile de succes sint cu atit mai mari cu cit el aduce laolalta un scriitor ca Mircea Cartarescu (tradus si in franceza, germana, spaniola, maghiara, olandeza) si un traducator experimentat (Adam J. Sorkin). In plus, citeva dintre poemele selectate au aparut mai intii in Another Chicago Magazine, Exquisite Corpse, New Delta Review si in alte periodice americane, fapt ce poate influenta, intr-o oarecare masura, receptarea volumului in ansamblu.
Titlul (ales cit se poate de inspirat) situeaza din start poemele sub semnul hibridizarii si al sincretismului postmodern; caci „bebop“ desemneaza in limba engleza mai multe lucruri, dar in primul rind acel stil de jazz modern, rapid, sincopat, cu versuri avind cuvinte absurde. Sintem tentati sa ne gindim la Ginsberg si la beatnicul „keep cool“, iar o eventuala transpunere muzicala a textelor apare ca un lucru firesc, din moment ce multe au aspectul unor lyrics-uri. Complexele armonii si schimbarile neasteptate de registru tin, desigur, tot de „bebop“, ca si tonul relaxat, nonsalant, dezinhibat. Versurilor lui Cartarescu le sta bine in limba engleza, desi, nu ne indoim, misiunea traducatorilor nu a fost una usoara. Lexicul divers si colorat, pletora de termeni argotici, de cuvinte rare, a caror savoare cu greu poate fi conservata in retroversiune, le-au dat desigur de lucru, dar pina la urma experienta si tactul lor si-au spus cuvintul. Pentru a ne convinge de acest lucru este de-ajuns sa citam citeva versuri, la intimplare: „you were so highly evolved, such a flirt, a charmer and a skirt/ that even the adam’s apple at your neck had descended/ from the apes eons and eons before I found myself here/ your little tit had emancipated itself to hyperboloid and sphere/ ending in a sweetness and a toxin/ of jailbate ingenious and wanton./ gliding over vacant lots, you were a compound/ of barbiturates, armpits, prisms and cellophane/ levitating like a leviathan through the forests of mondrian [...]“ („erai asa de evoluata, cocheta, sarmanta si fita/ incit pina si omusorul din gitul tau se trasese/ mai mult decit al meu din maimuta) titica ta se emancipase pina la hiperboloid si la sfera/ sfirsind intr-o dulceata si-ntr-o toxina/ de candida hahalera./ erai un amestec plutind pe terenuri virane,/ de barbiturice, subtiori, prisme si celofane/ levitind ca un leviatan pe sub copacii lui mondrian [...]“).
„Mini-editia“ este insotita si de doua note succinte (poate ca ar fi fost totusi nevoie de o prezentare mai detaliata, de un cuvint inainte sau de o postfata), care ii ofera cititorului neavizat posibilitatea sa afle citeva date biobibliografice in legatura cu autorul, respectiv, cu traducatorii versurilor.
In ansamblu, volumul are aspectul unei plachete, iar ilustratia copertei, foarte discreta, reproduce, ca intr-o fotografie alb-negru, figura bine-cunoscuta a poetului, imaginea fantomatica a cladirii Universitatii si citeva versuri – scanate parca – din Be-bop, baby (versiunea romaneasca).

