OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Rainer Maria RILKE
Cartea imaginilor
Traducere, prefata, tabel cronologic si glosar de Dumitru Marian, Editura Paralela 45, Colectia „Universul poeziei“, Pitesti-Bucuresti-Brasov-Cluj-Napoca, 2002, 164 p., f.p.


Citite astazi, la 100 de ani de la aparitie, poeziile lui Rainer Maria Rilke ce compun Cartea imaginilor par ocolite de timp, pastrindu-si „suflul“ pur si nealterat. In buna masura, meritul este si al traducatorului, Dumitru Marian, care nu face doar o simpla substituire a textului in romana, ci isi ia misiunea in serios, cautind si gasind de cele mai multe ori corespondente nu doar interlingvistice.

Cazul lui Rilke este in sine unul special, statutul sau etnic mozaicat, desavirsit apoi cultural prin calatoriile nenumarate, se rasfringe si asupra limbii: va scrie in germana si spre sfirsitul vietii in franceza. Dumitru Marian cunoaste acest fapt si il noteaza in prefata: „Nascut la Praga, cetatean austriac pina la 42 de ani, Rilke a petrecut o parte a vietii in Germania, multi ani in Franta si, din 1919, in Elvetia. A intreprins numeroase si lungi calatorii in Italia, Danemarca, Suedia, Rusia, Africa de Nord, Egipt, Spania, Belgia, Olanda etc.“, iar faptul ca Rilke insusi este traducator si are constiinta profunda a limbii nu ii este indiferent.

S-a observat ca actul traducerii este una dintre cele mai importante forme de interpretare, iar poeziile lui Rilke nu au nimic provizoriu, nimic artificial in forma pe care le-o da Dumitru Marian. Neintimidat de ilustrii predecesori la care se raporteaza in Principalele traduceri din Rainer Maria Rilke in literatura romana: Ion Pillat, Al. Philippide, A.E. Baconsky, St. Aug. Doinas, Dinu Pillat, Dumitru Marian nu pare sa aiba iluzia traducerii ca „schimb fara pierderi“. Atent la „imagini“ ca in versurile „Fosnetele se ghemuiesc toate/ In mugurii uzi ai vlastarilor“ (Dintr-un april) sau „Umbra celei mai mici miscari / ramine tipar in matasea tacerii;/ de neinvins umfla ultimele adieri/ perdeaua incordata a zarii“ (Liniste), el reuseste sa „compuna“ un Rilke in care se regaseste o intreaga traditie literara romaneasca. Ecouri din Pillat, Blaga, Philippide, Emil Botta razbat printre versuri, iar scopul traducerii, acela al integrarii poeziilor lui Rilke in contextul literaturii romane, este cu succes atins. Pe deplin finisate, poeziile lui Rilke suna in romana firesc, iar cuvinte presarate, ca „oleaca“, „scripca“, „dezghiocat“, nu contrasteaza cu restul textului, ci, dimpotriva, contribuie pe deplin la restabilirea echilibrului text-sursa – text-tinta.

Inca un detaliu. Intr-o scrisoare catre Ion Pillat, Rilke isi marturisea neincrederea in aflarea „echivalentelor“ in actul traducerii propriilor versuri. Nu ma insel daca afirm ca traducerea pe care o face Dumitru Marian depaseste cu succes acest prag. Si Rilke apare, o data in plus, ca un poet cu o solida descendenta literara romaneasca.