OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In articolul – deja de trista celebritate – intitulat Liicheanu, publicat in cotidianul Ziua din 27.02.2007, sub semnatura lui Ion Spanu, se afirma printre altele: „Culmea impertinentei, pe care Liiceanu s-a facut ca n-o observa, este ca madam Lavastine isi bazeaza teoria pe textele scrise de Zigu Ornea, despre care documentele de la CNSAS, publicate anul trecut la Observator cultural, spun clar ca este cel care l-a turnat pe Noica la Securitate in legatura cu manuscrisul Povestiri despre om, de unde a inceput procesul lotului Noica, in care au fost arestati si condamnati multi intelectuali romani“. Dl Ion Spanu este secondat de dl Constantin Barbu, care reclama imperios, in acelasi numar al ziarului, necesitatea republicarii de catre Ziua a „notelor de la Securitate ale lui Zigu Ornea impotriva lui Noica“.

Ca realizator al suplimentului Constantin Noica in vizorul Securitatii. Meditatii la limba engleza (la Cimpulung, in 1957-1958), publicat in nr. 20 (277)/2005 al Observatorului cultural, tin sa precizez din capul locului ca cele doua afirmatii se bazeaza pe o lectura eronata, daca nu chiar ticaloasa, a documentelor publicate de mine in suplimentul amintit. Documentele respective nu probeaza in nici un caz colaborarea lui Zigu Ornea cu Securitatea ori informarea de catre acesta a politiei politice in legatura cu manuscrisul Povestirilor din Hegel al lui Constantin Noica (acesta este – tin sa le reamintesc celor doi semnatari – titlul initial al lucrarii).

Dnii Spanu si Barbu opereaza cu o lectura selectiva a documentelor
Despre ce este vorba? Printre textele publicate de mine in Observator cultural, in care reconstituiam – pe baza unor documente din volumul al doilea al dosarului nr. 207, aflat la CNSAS – filmul urmaririi lui Noica de catre Securitate in anii 1957-1958, pina in momentul arestarii acestuia, se afla doua documente in care este mentionat numele lui Zigu Ornea. in primul rind, o nota de analiza a lucrarii Povestiri din Hegel, nota data de catre un informator care poarta numele de cod „Serban“, in 15 mai 1959. in aceasta nota de analiza – reductionist-ideologizata, ca majoritatea „comentariilor pe text“ realizate de catre Securitate – se afirma: „Existenta lucrarii a fost semnalata sursei in 1957 (toamna sau iarna 1957-1958) de ORNSTEIN, pe atunci redactor la ESPLA, redactia critica. La cererea sursei, i-a predat o copie a lucrarii despre care a semnalat la vremea aceea“ (ACNSAS, Fond informativ, Dosar nr. 207, vol. 2, ff. 207-208).

Or, pentru orice om cu mintea intreaga, este limpede ca cel care a informat Securitatea despre manuscrisul lui Noica este agentul „Serban“ (n-am reusit sa-i identific numele real), si nu Zigu Ornea. Informatorul utiliza o stire aflata de la Zigu Ornea, ceea ce nu-l incrimineaza pe acesta din urma, in orice caz, nu-i confera postura de colaborator al Securitatii. Oricare dintre noi putea sa livreze unui individ o informatie, fara sa stie ca acesta este turnator si ca va transmite Securitatii informatia cu pricina... in alta ordine de idei, Securitatea stia despre existenta manuscrisului inca din 30 iulie 1957, cind intercepteaza o scrisoare a lui Noica trimisa lui Charles Orengo, director literar al editurii Plon din Paris, scrisoare insotita de sumarul, cuvintul inainte si primul capitol al Povestirilor din Hegel, in eventualitatea publicarii lucrarii in Franta. Deci Securitatea stia de existenta textului lui Noica cu mult inainte de nota data de agentul „Serban“, asadar nici macar gestul acestuia nu era cel care, in ordine cronologica, avea sa determine incarcerarea filozofului si a celorlalti 22 de intelectuali implicati in lotul Noica-Pillat. Se vede insa ca dnii Spanu si Barbu opereaza cu o lectura selectiva a documentelor. Selectiva si convenabila pentru opiniile lor...

Al doilea document este o declaratie data de Mihail Sora la proces, in 20 ianuarie 1960, din care citez: „in momentul in care a venit la ESPLA lucrarea lui Noica despre Hegel, m-am gindit ca, in cazul in care ar prezenta un interes oarecare din punctul de vedere al publicitatii, chiar cu ample modificari (insa nestructurale, adica suprimari si adaosuri), sa fie data unui referent extern competent in Hegel, care sa faca propuneri concrete. Am cazut de acord in sensul acesta cu tov. Zigu Ornstein, redactor la redactia de critica si avind studii de filozofie la baza, asupra persoanei tov. Pavel Apostol, cercetator principal la Institutul de Filozofie si autor al unei lucrari despre Hegel. Tovarasul ORNSTEIN a si luat contact si a vorbit cu tov. Pavel Apostol in acest sens, spunindu-i ca avem lucrarea respectiva si ca, eventual, daca este cazul, am dori sa cerem avizul. Tov. ORNSTEIN mi-a spus ca tov. Apostol a acceptat in principiu sa fie referent“ (ACNSAS, Dos. cit., vol. 2, ff. 24-25). Asadar, totul s-a desfasurat la lumina zilei, fara nimic subteran, fara nimic tenebros. Doi intelectuali (Mihail Sora si Zigu Ornea) il contacteaza pe un al treilea, dintr-un esalon superior – pe linie ideologica, evident – in vederea intocmirii unui referat asupra lucrarii lui Noica. Totul, in eventualitatea – care se va dovedi utopica – a publicarii lucrarii respective. Oricum, aceste date vor reaparea in multe din declaratiile din cadrul procesului. Semnatarii articolelor din Ziua ar putea sa consulte, daca nu dosarul procesului, cuprinzind 21 de volume, aflat tot la CNSAS, macar volumul Prigoana. Documente ale procesului C. Noica, C. Pillat, N. Steinhardt, Al. Paleologu, A. Acterian, S. Al-George, Al.O. Teodoreanu etc., publicat in 1996 la Editura Vremea.

Nu stiu daca o vor face sau nu. Oricum, raul, odata multiplicat mediatic, este facut si nu mai poate fi reparat. Cert este ca informatiile celor doi autori sint culpabile, nu numai din punct de vedere etic, nu numai din punct de vedere profesional, ci si – mai ales – din punct de vedere juridic.