OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Către Observator cultural şi către cei care vor să-l ajute pe Fram

Probabil că vă veţi mira să primiţi o reacţie din Israel la articolul publicat în legătură cu piedicile puse de Copyro publicării în Israel a romanuluiFram, ursul polar. Reacţionez după apariţia articolului „Fram, ursul polar în luptă cu gheţarul de la Copyro“, scris de Riri Sylvia Manor şi publicat de Observator cultural în 13 august 2010. Vreau să vă spun că am participat la traducerea acestei minunate povestiri. Pot să vă spun despre mine că am fost responsabilă, ani de zile, în domeniul adopţiei interne şi internaţionale, la Ministerul israelian de Protecţie Socială. Am fost invitată la Bucureşti să semnez, în 1991, Convenţia israeliano-română în domeniul prevenirii comerţului cu copii, cu mulţi ani înainte de a se semna Convenţia internaţională de la Haga asupra acestui subiect.

Traducerea – munca benevolă pe parcursul a doi ani – este gata deja de un an. Din septembrie 2009, o renumită editură din Israel a acceptat cartea spre publicare, dar pretenţiile pentru primirea dreptului de publicare, de la Copyro din România, sînt nereale în comparaţie cu alte ţări, iar cartea nu poate fi publicată.

Am scris această scrisoare ca să cer ajutorul fiecăruia, mă adresez celor care vor să-l ajute pe Fram, cei care pot să contribuie şi să acţioneze ca această carte purtătoare a culturii române să apară în limba ebraică.

Cu toată stima,

Scrisoare deschisă către directorul ICR

Vă reamintesc motivele demisiei. Pe data de 19.10.09, primisem următoarea sancţiune „propusă de doamna vicepreşedinte Tania Radu, ca urmare a nerespectării dispoziţiei date pe 28 septembrie de către conducerea institutului la adresa www.cennac.ro să apară un buton separat pentru lista centralizată a tuturor traducerilor apărute cu sprijinul Institutului Cultural Român“. Am contestat sancţiunea respectivă întrucît, ştiţi bine, în fişa postului meu nu figurau atribuţii IT (nelegate nici de crearea, nici de administrarea vreunui site pe internet). ICR are departamente plătite pentru astfel de atribuţii. Echipa Centrului Cărţii muncise pe gratis şi din proprie iniţiativă, creînd un site, care, brusc, a devenit interesant, abia cînd dumneavoastră şi colegii din comitetul director l-aţi considerat profitabil. Nici un angajat al Centrului Cărţii nu a fost plătit pentru această muncă. Nu poţi fi sancţionat pentru un serviciu pe care îl prestezi gratis, fără contract. Cum sancţiunea nu era redactată corect, din punct de vedere juridic, şi nu mi se dădea şansa contestării ei în institut, am fost obligată să o contest în instanţă. S-a ajuns astfel, din păcate, la un litigiu de muncă soluţionat de Tribunalul Bucureşti, dosarul 44651/3/ 2009. Litigiu pe care l-am cîştigat în data de 09.04.10.

Cum, din cîte am înţeles, lucrînd în instituţia pe care o conduceţi, site-ul ICR este un mod de comunicare deosebit de important, în numele căruia pot fi sacrificate cariere, vă rog respectuos să dispuneţi ştergerea numelui meu şi a coordonatelor personale de pe site-ul instituţiei.

Vă încredinţez că nu v-aş fi adresat această scrisoare deschisă dacă nu aş fi fost tracasată aproape zilnic de persoane care, văzînd site-ul ICR (www.icr.ro/.../corina-bernic-sef-serviciu-centrul-national-al-cartii.html etc.), refuză să creadă că nu mai sînt angajata ICR.

Vă mulţumesc,

Vă informez că, în luna iunie 2010, a fost lansat la Tîrgul de carte Bookfest romanulMartori apropiaţi de Constantin Virgil Negoiţă, tipărit la Editura Paralela 45. Doresc să aduc la cunoştiinţa domniilor voastre şi a cititorilor Observatorului cultural că acest roman aşa-zis postmodern, cum şi-l doreşte autorul şi cum a precizat în multiplele sale interviuri, este în cea mai mare partea a sa un fals.

Referindu-mă la partea sa epistolară, vă informez că sub personajul Ana se ascunde poeta Ana Mureşanu, adică subsemnata, iar scrisorile acestuia sînt scrise în întregime de mine, aşa cum i le-am trimis începînd cu luna august 1982, cînd dl C.V.N. a plecat din ţară, unele cu inserarea unor poeme de-ale mele, pe atunci în lucru, apărute ulterior în cărţile publicate, subliniez, scrisori de strictă intimitate destinate exclusiv destinatarului, în nici un caz destinate publicării. Majoritatea le-am expediat pe căi nepermise, eludînd poşta română (ceea ce le şi face atît de „libere“), expunîndu-mă pe mine şi persoanele care m-au ajutat în acei ani cu transmiterea lor peste graniţă (1982-1985) la grave pericole.

Scrisorile scrise şi trimise de mine – reprezentînd aproximativ 80% din economia romanului de 365 de pagini numit mai sus – au fost publicate de domnul C.V.N. fără consimţămîntul meu, mai mult, fără a mă informa măcar că vor apărea. Numiţi fapta cum doriţi: o gravă violare a sferei private, un plagiat, un furt de proprietate intelectuală. Las în seama imaginaţiei cititorului alte aprecieri.

Oricum, RĂUL ESTE FĂCUT; publicarea acestei scrisori deschise este singurul lucru care mi-a rămas pentru a-mi apăra textele violate. Vă mulţumesc pentru prilejul pe care mi-l oferiţi de a-mi declina identitatea.