OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

profil

Piata Asigurarilor de Viata, supliment lunar al Ziarului Financiar. Editori: Sorin Paslaru, Razvan Voican. Redactor-sef: Cristian Hostiuc. Art directori: Mihaela Mihail, Mihaela Enciu. 34 de pagini color, in format mediu pe hirtie velina, bogat ilustrate.
Sumarul numarului pe noiembrie 2003 se deschide cu un editorial semnat de Sorin Paslaru (In asigurarile de viata, ca la doctor) si cuprinde – pornind de la o „tipologie“ a clientilor-standard: „grijuliul“, „stringatorul“, „prevazatorul“ etc. – informatii privind Economisirea: la banca sau la un asigurator?, asigurarea simpla de deces, asigurarea mixta de viata, asigurari de dota sau de studii, opinii ale asiguratorilor despre calculele ipotetice referitoare la sumele necesare categoriilor mai sus-mentionate. Merita consemnate si interviurile realizate cu Martin Zonnefeld, conducatorul companiei de asigurari AIG Life Romania, cu Steluta Racolta, presedintele ARDAF, si cu Valeriu Rosu, director general KaRo Servicii de Asigurari. Alte materiale din sumar: date privitoare la dobinzile cu care lucreaza companiile de asigurari de viata cind fac estimari despre cistigurile asigurantilor, prezentari ale celor mai importante companii de asigurari din Romania (ASIROM, Omniasig, Aviva, AIG Life, Allianz Tiriac etc.), pagini despre politele de asigurari de viata in Romania si in SUA si despre afacerile facute de brokeri, o prezentare destul de critica a noului Cod fiscal s.a.
O publicatie utila.


de ici, de colo

Numarul 11/2003 al revistei Flacara retine atentia – intre altele – printr-un bun interviu acordat de directorul Evenimentului zilei, Cornel Nistorescu. Pe linga precizari referitoare la preluarea ziarului de catre mega-trustul Ringier, dialogul contine o profesiune de credinta jurnalistica si – totodata – o privire lucida asupra tendintelor presei romanesti cotidiene. Reproducem citeva fragmente: „E clar ca media romaneasca se consolideaza. Incepe sa se faca intr-un fel diferenta: micile publicatii incep sa aiba probleme in raport cu marile grupuri. O piata cu 15 ziare care se vor 15 voci si sint introduse pentru interese de grup nu e o piata realista; ideea de a fi ziar de opozitie tine de un loc comun al societatii romanesti. Asta ar insemna ca noi am fi aserviti partidelor de opozitie, PNL-ului, PD-ului si PRM-ului. Pai, nu sintem aserviti in nici un fel, ba chiar sintem profund dezamagiti de prestatia pe care o au si sintem critici fata de ei“.

In continuare, Cornel Nistorescu face unele precizari cu privire la impactul presei cotidiene in Romania: „Cel mai vindut ziar nu este si cel mai puternic. Nu confundati termenii. Cel mai vindut nu are si cea mai mare influenta. In ciuda faptului ca este foarte vindut, influenta ziarului Libertatea nu este foarte mare la virf, in dezbaterea fenomenelor si a problemelor din societatea romaneasca. Dupa parerea mea, cele mai influente ziare in Romania sint Evenimentul zilei si Adevarul“; „Militanta este presa de partid, eu militez pentru niste valori europene si democratice in spirit, dar nu sintem o presa militanta. In Vest probabil ca asemenea atitudini sint mai putine, dar nu asta este specificul legat de aceasta tranzitie“; „Sintem mai departe de spiritul de bulevard pe care l-a avut Evenimentul zilei si care a fost ocupat acum de Libertatea. Sper ca macar asta ati sesizat ca diferenta intre perioada de acum si perioada lui Cristoiu. [...] Piata pe care o ocupa Adevarul este piata Adevarului, raminem pe piata pe care o avem noi, mai la mijloc“; „Nu mi-am dorit si nu am visat niciodata sa devin un mogul de media. Alta a fost masura mea: am inceput in anii ’90 in ideea ca facem un alt fel de presa decit am facut in anii comunismului“.

Sub titlul „Cel care filozofeaza sesizeaza probleme acolo unde cei mai multi vad lucruri normale“, numarul 26 al revistei clujene de cultura Tribuna (serie noua) publica in paginile 19-21 un interviu, realizat de Teodor Vidan cu filozoful Andrei Marga. O buna parte a dialogului priveste chestiuni tinind de conditia filozofiei in epoca actuala, catre final fiind abordate chestiuni legate de gindirea si de actiunea politica in Romania de azi. Citam un fragment despre globalizare si „noua paradigma“, ilustrativ pentru atitudinea pragmatica a rectorului Universitatii clujene: „Se poate discuta, de pilda, in ce masura s-a intrat in «postmodernitate», in «postindustrialism», in «post-istorie», dar indicatorii factuali arata fara echivoc ca umanitatea a intrat in era globalizarii, in care produsele (de la masini si unelte, trecind prin institutii, pina la operele stiintifice si culturale) infrunta concurenta si criteriile de valorificare ale pietei globale. Apoi, aceasta schimbare ar trebui – din aceleasi ratiuni – sa fie bine inteleasa. Nu da rezultate – fiind falsificatoare – echivalarea globalizarii cu un capitalism generalizat, cu amplificarea relatiilor internationale, ce a avut loc de atitea ori in istorie, cu contacte culturale pe o scara mai mare etc., chiar daca globalizarea include schimbari. In fapt, globalizarea este mai mult decit internationalizare cu care este curent confundata. In vreme ce internationalizarea inseamna preluarea in proprie experienta a ceva din experienta altora sau preluarea propriei experiente de catre altii, globalizarea este extinderea la maximum a pietei de valorificare a produselor“.

In continuare, Andrei Marga face o critica a criticii globalizarii: „Astazi este raspindita critica potrivit careia globalizarea uniformizeaza viata. Aceasta critica – o spun direct – se bazeaza pe o confuzie: confuzia dintre globalizare si internationalizare. In fapt, globalizarea creeaza obligatii la originalitate, la incorporarea in productie a inovatiei, a originalitatii. Pe o piata mai extinsa, sansa de a vinde vechituri consumate este, evident, mai mica. Deja pina in acest moment, globalizarea a fost o forta de magnitudine neobisnuita in a descatusa puterile creatoare. Inertiile paseismului, ale autoizolarii sint acum provocate. [...] Substantialismul este definitiv o piesa de muzeu. Ca urmare, va trebui facuta mai apasat distinctia dintre ideologiile «globalismului» si globalizare (asa cum Ulrich Beck a propus), precum si intre globalizarea efectiva si «ideologiile antiglobaliste» ce abunda astazi. In sfirsit, marea problema este cea a performarii pozitive, adica competitive, in conditiile pietelor pe cale de extindere la maximum. Cum sa ajungem sa dam produse competitive pe astfel de piete? Este aici intrebarea cruciala, ce se pune tot mai mult si inevitabil pentru fermierul, managerul, profesorul, cercetatorul stiintific care se ia in serios“.

In numarul din 16-30 noiembrie al Tribunei, Andrei Marga este din nou prezent – de asta data insa in fruntea unui interesant grupaj (realizat de George Tira) despre a 5-a Conferinta a Universitatilor europene la Cluj, organizata la Universitatea „Babes-Bolyai“ in perioada 23-26 octombrie 2003. Textul introductiv se intituleaza Nevoia de schimbari efective in universitatile din Romania; e vorba – de fapt – despre o lista sistematica de prioritati, pornind de la identificarea deficientelor grave ale politicii actualului Minister al Educatiei. Sint propuse solutii financiare, solutii de restructurare a universitatilor conform Declaratiei de la Bologna, si – in fine – mai multe solutii de natura „etica“ la problemele ridicate de studenti. Acelasi Andrei Marga semneaza in continuare un text intitulat Momentum: un portret si o evaluare a performantelor universitatii clujene pe care o conduce. Grupajul mai contine un material despre rezultatele Conferintei a 5-a a European University Association si articole semnate de Andra Catalina Stoica (Sepcuta galbena la a cincea conferinta EUA), Daniel Iftene (Visul oricarui student: Euro-Doctor in Romania...), Codruta Simina (Despre integrarea europeana in alte feluri...) si Alina-Sandra Cucu (Initiativa si cooperare universitara).

Un sumar inegal, dar cu destule lucruri interesante de citit, ofera numarul 10/2003 al revistei de cultura Litere din Tirgoviste si Gaesti. Principalele contributii sint – si de aceasta data – cele ale clasicilor „tirgovisteni“: Mircea Horia Simionescu este prezent cu un neconventional (cum altfel?) „jurnal de calatorie“ real-imaginar, existential, livresc si parodic (Calatorii), iar colegul sau de generatie si de „scoala“ literara, Alexandru George, gloseaza confesiv pe marginea raporturilor dintre arta, mistificatie, minciuna si adevar fictional (Minciuni, tot felul de minciuni).

Nu ne-au spus mare lucru – in schimb – opiniile Ioanei Dana Nicolae din comentariul strepezit pe care i-l rezerva Enciclopediei zmeilor de Mircea Cartarescu; reluind poncife gen „poeta artifex“, „narcisism“ s.a., autoarea considera ca volumul e „demitizant“ si „nepedagogic“, prin urmare… nu ar fi unul „pentru copii“ (?!). Pe pagina cealalta – un mic text hagiografic al lui Iulian Filip prefatind un grupaj de versuri ale – altminteri – mediocrului poet basarabean Dumitru Matcovschi (Dumitru Matcovschi. Poetul martir)...
Atrage atentia intr-un mod mai... special, ca sa zicem asa, editorialul Criticastrii al lui Tudor Cristea de unde aflam ca in paginile revistei Luceafarul (aproape uitasem ca mai apare!) „isi da, saptaminal, cu parerea despre noile aparitii un tinar care mi se pare a fi deprins cam de timpuriu arta de a vorbi despre carti pe care nu le-a citit. Iata-l facindu-l praf si pulbere pe poetul Mircea Florin Sandru, pentru ultimul sau volum, intr-un articol pe care doar colega sa de preocupari, Corina Sandu, il intrece prin tatism si obtuzitate, dar din care rezulta ca habar n-are de autorul supus executiei sale inexperte.

Si, culmea, in acelasi numar de revista, Mircea Florin Sandru este prezent cu un grupaj de versuri ce contrazice flagrant opiniile hazardatului cronicar, dovedind insa, daca mai era nevoie, si diletantismul redactorului-sef al publicatiei, care aduna materialele in pagina asa, ca sa fie. Tot astfel, un fracturat care injura in versuri libere Romania (ceea ce n-ar fi chiar o nenorocire, caci, asa cum o alcatuim noi, ea mai trebuie, din cind in cind, injurata), autor a doua plachete tip lama de ras (in care se plinge obsesiv ca nu-l prea plac fetele), se da la ai batrini, cu rafturi de carti valoroase la activ, pe care e limpede ca nu le-a citit si nici macar de titlul de pe coperte nu are idee (dovada si felul in care antologheaza el intr-o revista, care nu e de inteles de ce-l cultiva, texte unde «da din coada inimii poezia vie»), cerind loc pentru cartuliile sale pe care le decreteaza ca fiind de o cruciala noutate si importanta. Lor si altora le-as recomanda (daca mi se permite) sa ocupe un loc in biblioteca. Linga domnul Cristoiu...“. Unele afirmatii ale lui Tudor Cristea sint probabil exagerate. Nu impartasim deloc – de pilda – entuziasmul pentru „valoarea poetica“ a lui Mircea Florin Sandru. Insa, pe ici-pe colo, prin anumite parti „esentiale“, autorul editorialului cam are dreptate...

A aparut numarul 2 al revistei de etnologie si antropologie Arche, editata de Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Dolj (reamintim ca este vorba de noua formula a publicatiei Suflet oltenesc). Sumarul pare acum mai „legat“, cu contributii/studii serioase, uneori – totusi – prea descriptive si cam „timorate“. Citeva titluri retin in mod particular atentia. De pilda – Forme de comunicare interetnica: casatoria mixta de Mihai Fifor (cu mentiunea ca semicacofonia din titlu putea fi evitata...), textul despre „modelul identitar rural“ studiat la nivelul comunitatii italienilor din Romania de Cristina Gafu si Mihaela Nubert-Chetan, prima parte dintr-un studiu al lui Constantin Mihai despre Problema ruralitatii in discursul „criterionist“, eseul „iconologic“ Perceptia imaginii Mortii in comunitatea rurala romaneasca de Cristina Bogdan, succintul comentariu al Ancai Stere Clisee ideologice in cintecul popular nou (citeste: comunist), editorialul lui Nicolae Mihai, Ruralitatea noastra: intre asumare si blamare sau articolul despre Moartea on line al lui Nicolae Panea. Promisiunea din numarul precedent referitoare la acordarea unui spatiu mai amplu contributiilor internationale ramine – deocamdata – numai in parte onorata, si anume prin textul lui Stephen P. Reyna, profesor la Universitatea din New Hampshire (Teoria conteaza. (Desconsiderind) discursul antitetic prin adoptarea unei pozitii de confruntare). Autorul face o evaluare critica destul de severa a statutului antropologiei actuale si a teoriilor principalilor ei reprezentanti.
O atentie aparte este acordata noilor apartii editoriale in domeniul istoriei culturale, etnologiei si antropologiei, precum si manifestarilor de profil (colocvii, dezbateri) organizate de curind la noi.