OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ismail KADARE
Slujbasul de la palatul viselor
Editura Junimea, Iasi, 2000, 176 p., f.p.


Romanul scriitorului albanez Ismail Kadare aprofundeaza una dintre cele mai misterioase mitologii ale spatiului balcanic: visul si tendinta de a guverna cu ajutorul lui. Daca a existat sau nu fabuloasa institutie otomana Tabir Sarai (Palatul Viselor) legata de la infiintare de familia albaneza a lui Qyprilliu este mai putin relevant fata de persistenta unor cutume balcanice si turanice privind interpretarea viselor. Infiintarea unei institutii cu caracter secret, pe care ajungeai sa o cunosti nu pe baza recomandarilor celor din exterior, caci „nerecomandarea este unul dintre criteriile de baza la Tabir Sarai. Puterea lui sta tocmai in faptul ca nu se implica in conflictele dintre clanuri si ca intrigile politice nu-l ating“ (p. 15).

In politica Tabir Saraiului, „nu visele unuia sau altuia dintre oameni, care, dintr-un motiv sau altul, se declara niste privilegiati ai soartei s…t, ci Visul Total, adica visele tuturor supusilor, fara exceptie, si-a propus sa analizeze si sa sintetizeze Palatul Viselor, creat la initiativa directa a sultanului suveran“ (p. 16).
Imperiul otoman preluase in granitele sale intregul univers bizantin alaturi de arhaice obiceiuri legate de interpretarea viselor. Aceasta mostenire a fost se pare preluata si ordonata in folosul noului mecanism politic.
In arhiva palatului se aflau dosarele a sute de mii de vise inregistrate si catalogate pe criterii interesante: capitolul „popoare agitate“; visele „popoarelor calme“; „visele primei scalvii“, pentru a le deosebi de cele de mai tirziu, din epoca sclaviei clasice“; apoi vise masculine, feminine, erotice. Toate insumau evenimente premonitorii: „crize economice, devalorizari de moneda, rente de mosii, banci, falimente, toate sint adunate aici. Si comploturile. Loviturile de stat, inabusite in fasa. Intrigile de palat“ (p. 115).

Cel mai valoros raft al arhivei conserva impresionanta colectie de vise ale sultanilor, dosare care nu puteau fi deschise decit cu aprobarea suveranului. Urmau alte depozite „in care se aflau visele popoarelor necredincioase (crestine sau mozaice, n.m.) si ale celor aflate in robie deplina, apoi cosmarurile, care ocupau trei depozite intregi, halucinatiile, despre care se purtasera numeroase discutii in contradictoriu daca erau sau nu de competenta Palatului, si visele nebunilor, care ocupau ultimul depozit al Arhivei“ (pp.120-121). Un rol covirsitor il avea Marele Vis, (care putea fi al oricaruia, cersetor, spalatoreasa, plugar, rob sau vizir; crestin, mozaic sau mahomedan etc). Din el erau extrase „semnalele care priveau principalele institutii ale Statului, cu relatiile dintre ele, sau de a face studii secrete despre diverse alte chestiuni, cum ar fi psihoza castelor sau a numeroaselor popoare ale imperiului“ (p. 103).

Intregul sistem face trimitere la un tip de servicii secrete aflate sub directa subordonare a suveranului. Organizarea acestui sistem, vazuta din interior, asemeni unei citadele misterioase si greu de inteles chiar si pentru slujbasii sai impartiti pe caste functionaresti care arareori erau depasite, face trimitere la un sistem similar descris de Franz Kafka, pentru Europa moderna, in romanul Castelul. Fiecare stat de o anumita putere regionala a avut un asemenea sistem informativ secret, iar lumea misterioasa a lui Kadare a ales visul ca instrument de decodificare a informatiilor. Asta deoarece „nu exista o granita intre vis si realitate, s…t marturiile sint amestecate la un loc. Sufletele celor trei sute de mii de balcanici, albe, ca o zapada nesfirsita, ce se invirt, se tot invirt, in ultimele chinuri, pina sa paraseasca lumea aceasta“ (pp. 122-123). Se pare ca radacinile oricarei actiuni presupuse sau construite in taina „se afla in vis“, iar prin simbolurile acestuia, se poate revela ceea ce in rest ramine ascuns.

Din prabusirea treptata a imperiului – caci actiunea romanului se desfasoara spre final de veac XIX si inceput de secol XX –, „se simtea doar ecoul, ca in cazul unui cutremur al carui epicentru se afla la mare adincime“ (p. 158).
Aceasta lume cuprinsa in simboluri care cu greu erau decodificate de departamentele institutiei – arhiva, insemnarea, selectarea, interpretarea etc. –, se prezenta asemenea unei imense absurditati care, precum visul, oricind putea bascula societatea prin liberul arbitru reprezentat in acest caz de Marele Vis trimis saptaminal marelui suveran.