OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Alexandru JURCAN
O decapitare nocturna
Editura Anthropos, Colectia „Prozatori contemporani“, Oradea, 2000, 106 p., f.p.


Prin prezentul volum, O decapitare nocturna, Alexandru Jurcan nu se afla la prima sa carte, acesta urmind volumelor Printre iubirile altora si Rana albastra, ultimul publicat in 1997.
O decapitare nocturna grupeaza o serie de povestiri ce au ca efect conturarea unui spatiu coerent, fluent de la o bucata literara la alta. Exista personaje ce revin in mai multe povestiri, creind o continuitate necesara care faciliteaza conturarea unor identitati altfel prea transparente. Primul personaj care apare in scena e Alin, nepotul povestitorului prezentat la virsta jucariilor de lemn. Urmatoarele povestiri il readuc pe Alin in fata (de asta data la virsta liceului si a singuratatilor suave) indirect, prin comentariile povestitorului. Viata la tara, prima experienta erotica, marea, prieteniile adolescentine constituie tot atitea subiecte pentru autorul interesat de profilul in formare al tinarului Alin. Contactul cititorului cu personajele este indirect, fie prin relatarile unchiului sau (incercind o detasare impusa, obiectiva de obicei, dar si surprins de nostalgii personale), fie prin observatiile la fel de implicate ale prietenului Raul devenit aici un inedit personaj reflector.

Asa Alin si Raul capata evident identitati remarcabile, complexe in economia volumului, confirmate de reveniri centrale ori episodice in majoritatea povestirilor. Mai mult, Raul, distribuit in rolul prietenului-oglinda, devine implicit propriul sau personaj si completeaza prototipul adolescentin in volum.
Dupa acest prim ciclu reusit de secvente pedalind pe treapta emotivitatii juvenile, pe inocenta cu greu regasita si intr-un chip ce-i aminteste evident autorului de propria-i experienta, urmeaza citeva povestiri cu tenta stiintifico-fantastica, apartinind insa evident fictiunii traditionale. In aceasta directie secunda, Jurnalul unui extraterestru contureaza o „lectura“ inedita asupra lumii contemporane si a relatiilor interumane, surprinzind prin insolitare anomaliile devenite de fapt norma.

Oscilind intre fantastic si intriga politista, povestirile Un pumn de seminte pentru Fabiola, Ultima ceata si O decapitare nocturna graviteaza prin intermediul unor personaje secundare, de legatura, in jurul primului ciclu. Gib, Fabiola, Moro Renciu sint acum personaje confuze, pline de dileme in cheie absurda si dramatica, in contrast cu prospetimea primelor proze. Un Revelion petrecut de unul singur, un barbat infruntindu-si propriile temeri, relatiile erotice complexe, maladive, chinuitoare, morti inexplicabile, reactii gratuite la evenimente neasteptate – toate devin subiecte pentru scurte proze literare.
Luminozitatea naiva, fascinatia proaspata a experimentului, a noutatii revine insa in ultimele povestiri, circular, povestirile se intorc la personajele cu care au inceput istoria livresca, Alin si Raul, prietenia celor doi a ajuns la maturitate; doi batrini ce nu se mai recunosc. O viziune inversa in raport cu punctul de plecare al cartii, demonstrind ca personajele „romanului de povestiri“ nu sint cele fictionale, cu nume clare si biografii definite, ci temele oricarei literaturi: Iubirea, Moartea, Prietenia, Viata. Toate acestea sint privite in cheie proaspata, adolescentina, entuziasta pentru ca apoi binoclul sa fie intors si totul sa devina absurd, confuz, grotesc. O rotunjire a structurii interioare evident necesara, desi trista.