OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Bohumil HRABAL
L-am servit pe regele Angliei
Traducere din limba ceha de Jean Grosu. Cuvint inainte de Daciana Branea, nota bibliografica de Bohuslav Hoffmann, Editura Univers, Colectia „A Treia Europa“, Bucuresti, 2000, 240 p., f.p.


Romanul lui Bohumil Hrabal completeaza seria viziunilor livresti asupra spatiului spiritual central-european.
Istoria romanului este cel putin interesanta: scris in 1971 si aparut in 1974 in samizdat, romanul va fi publicat in 1982, insa in semilegalitate. Interzisa imediat de autoritatile comuniste, cartea va aduce autorului trecerea la index timp de doi ani de zile. Abia in 1989 volumul va aparea oficial, insa intr-o versiune cenzurata, pentru ca un an mai tirziu, la aproape doua decenii de la scrierea sa, sa apara in versiune completa.

In esenta, romanul istoriseste biografia ambitioasa a unui picolo de provincie hotarit sa faca repede cariera si sa ajunga milionar. Departe de interesul financiar pur, eroul e motivat intii de toate de statura sa prea scunda si de provenienta umila, doua elemente biografice care ii creeaza un complex de inferioritate major si pe care va incerca sa-l elimine cistigindu-si o pozitie sociala si, implicit, un loc printre fostii lui „stapini“.
Crescind in mediul restaurantelor de lux tinarul trece prin etapa necesara a modelelor (un comis-voiajor obez, un poet dezaxat si un ospatar chefliu), pentru ca, mai apoi, sa urmeze cea a experientelor personale, toate de domeniul trupescului exagerat. Restaurantele, marile ospete si abundenta mincarurilor pe de o parte si bordelul cu noutatile si aventurile lui de cealalta definesc zonele de experimentare ale tinarului.

Razboiul insa va sterge din prim-plan luxuriantele oferte hedoniste inlocuindu-le cu relatarile personalizate asupra ocupatiei germane in teritoriul ceh si, ulterior, cu instalarea regimului comunist.
Casatoria, nasterea copilului, achizitionarea hotelului, detentia, apoi experienta singuratatii desavirsesc biografia grotesca a personajului. Daca simtul tragicului e prea putin prezent, holograma mistica se insereaza de citeva ori cu efecte remarcabile, facind mai usoara eliberarea ideilor din aglomerarea epica. Astfel, cartile primesc o morala a concluziei, daca nu una a actului in sine, iar drumul catre eliberarea spirituala, catre existenta simpla si catre energia purificatoare a iubirii de oameni devine unul extrem de sinuos.
Mergind mai departe pe linia simbolurilor, imaginea micului Siegfried marturisind alegoric despre „omul nou“ al proiectelor hitleriste, ironia aparent naiva cu care sint privite schimbarile de regim politic si masurile corectionale luate in graba au avut efectul dorit.

Din fericire, eroul nu constientizeaza toate tragediile prin care trece, toate schimbarile si loviturile carora le face fata decit din perspectiva (totusi periferica fiintei lui) financiara: are sau nu bani pentru hotelul visat – cartea sa de vizita si biletul de intrare in categoria marilor proprietari. Spre dezamagirea lui, nici chiar atunci cind visul i se implineste si cu eforturi autodenuntatoare se alatura milionarilor „prigoniti“ de comunisti si inchisi, demnitatea si egalitatea cu ceilalti nu-i sint ingaduite.
Si aici e privit ca inferior de catre vechii proprietari. De acum, prioritatile i se schimba. Respins de ceilalti, el isi va cauta rostul printre oamenii simpli, asemeni imaginii bunicii sale si se va retrage in munti.
In aceasta directie, toate secventele romanului pot fi interpretate in sens parabolic, semnificatiile sale depasind asadar eticheta de roman politic, cu cheie, trecind in spatiul marilor carti despre existenta umana, despre umanitate si despre moarte.