OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dan-George Zavulovici
Intoarcerea
Editura Paralela 45, 1999, 90 p., f.p.


„Vince merge pe trotuarul marelui bulevard, de la serviciu catre casa, ca de obicei. Tycoon merge de la serviciu catre casa sotiei lui Vince, Losey, amanta sa, ca de obicei. Losey isi consuma timpul prin casa, asteptindu-l pe Tycoon, si nu pe Vince ca de obicei. Baiatul lasat de Losey sub copac se plimba fara scop pe strazile orasului.“ Dan-George Zavulovici isi incheie micul sau „roman“, Intoarcerea, cu un rezumat perfect, o „tabla de materii“. Textul respecta intocmai succesiunea celor patru fraze: in prima parte, Vince, un cetatean elegant, isi urmeaza traseul sau cotidian (serviciu, restaurant, bordel etc.) dar niciodata nu ajunge acasa; un traseu aproape simetric este parcurs de amantul sotiei sale, Tycoon – si el este impiedicat de micile evenimente cotidiene sa ajunga acolo unde-si propusese; in acest timp Losey iI asteapta cind pe unul cind pe altul; Keanu, atipicul, „baiatul de sub copac“, este singurul evadat din mecanismul in care ceilalti doi s-au blocat – rasplata pentru nonconformismul sau este Losey, care in acea zi nu a mai asteptat in zadar.

Prima parte este si cea mai interesanta, mai „experimentala“ a cartii. Fiecare gest al personajului Vince este notat alert, sacadat. Nu exista descrieri propriu-zise ale actiunilor sale, ci descompuneri succesive in gesturi secunde din cein ce mai marunte si mai sugestive: „Mergea catre casa. Era deja dimineata. Vince isi privi ceasul. Ca de obicei. Era timpul sa mearga spre seviciu. Ca de obicei. Nici in acea (aceasta) zi nu ajunsese acasa. Ca de obicei.“ Din pacate Dan-George Zavulovici insista pe acest tip de rupere a fluxului sintactic sfirsind prin „a-si lua in serios“ experimentul. Tot ceea ce la inceput parea scris relaxat, inventiv, inteligent, devine, incepind cu a doua parte „semnificativ“, incarcat de sensuri grave care nu prea se potrivesc cu vioiciunea acestui text de numai 80 de pagini: „Losey il invita, printr-o miscare a miinii drepte indicind marul, sa manince. Keanu intinde mina si ridica marul in directia privirii sale. Marul fusese muscat“…

Scriitorul pitestean isi legitimeaza stilul intr-un mod cu totul aparte. Fiecare fragment este pus in relatie cu o pictura celebra: astfel, prima parte graviteaza in jurul celebrului tablou intitulat Cafeneaua de noapte al lui Van Gogh; chiar si numele protagonistului (Vince) este o prescurtare familiara a prenumelui pictorului (Vincent). Prozatorul invoca si alte tablouri ale aceluiasi pictor: Ghetele, Intrare intr-o cariera de piatra. Din motive tematice (mai precis: pentru scena bordelului) este amintit si Toulouse-Lautrec cu al sau Femeie tragindu-si ciorapul. Pretentii de semnificare mult mai mari decit cele afisate zac nu prea bine camuflate printre rindurile Intoarcerii.
Aflat deja la al doilea volum (primul: romanul Ratatii, 1998), Dan-George Zavulovici are aceeasi prospetime a debutului. si aceleasi neajunsuri. Identificarea excesiva cu personajul Keanu, outsider-ul prin excelenta, tradeaza o viziune inca naiva asupra prozei.