OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Daniel PENNAC
Domnilor copii
Traducere de Sanda Oprescu, Editura Univers, Bucuresti, 192 p., f.p.


Daniel Pennac este un autor de mare succes pe piata culturala franceza. Cartile sale: Paradisul capcaunilor (1985), Zina carabina (1987) sau Domnul Malaussène (1995) au avut un mare succes de public, iar ultimul sau roman, Fructele pasiunii (1999), a ocupat locul intii in topul vinzarilor intocmit de revista Livres de France.

Romanul Domnilor copii, publicat si ecranizat in 1997, este o scriere extrem de complexa. Aparent, Pennac scrie literatura pentru tineri; iar subiectul acestui roman pare sa ne indrepte spre o astfel de concluzie. Pe scurt, trei elevi – Igor, Joseph si Nourdine – sint pedepsiti de catre un profesor tiranic – Crastaing. Acesta le cere sa scrie o compunere, plecind de la o situatie ipotetica: intr-o dimineata, ei se trezesc transformati in adulti, iar parintii lor devin copii. Celor trei li se cere sa povesteasca urmarea, dar fara sa ofere solutii facile. O zi mai tirziu, Igor, Nourdine si Joseph constata, cind se trezesc, ca se afla in plin basm: devenisera adulti, iar parintii – copii. Trec printr-o serie de aventuri, incercind sa revina la vechile dimensiuni, nefiind multumiti de noul statut de adult (parintii-copii erau ingrijiti acum de copiii-adulti).

Dar nu cred ca o asemenea prezentare ar convinge un adult sa citeasca romanul. Cartea este insa foarte complexa. As incepe prin evidentierea elementelor de postmodernism, extrem de numeroase. Exista un melanj intre roman si teatru, unele dialoguri fiind redate prin jocul de roluri al personajelor si prin indicatii de mimica, de exemplu. Pennac introduce elemente de intertextualitate, amintind principalele carti ale literaturii universale, ce trateaza tema copilariei. Scopul sau este de a arata ca nu se poate trai numai prin experienta literaturii, dovada fiind profesorul Crastaing, lipsit de imaginarul copilariei si care nu-si poate substitui lipsa de experienta autentica prin experienta livresca. Parodia este un ingredient omniprezent: copiii cu corp de adult ii imita pe adulti si copiaza comportamentul parintilor; prin urmare, tipa la minusculii parinti, ii trimit brutal la culcare…

La nivelul naratorului, trebuie semnalat un alt element de originalitate. El face parte din poveste, o declanseaza si este afectat direct de ea. Iar pentru cititor, demascarea naratorului constituie o imensa surpriza.
Romanul trebuie citit si ca o poveste de dragoste. Fie se intaresc relatiile in cuplurile existente, fie se formeaza noi cupluri; mai mult, fara a deconspira surprizele imaginate de catre Pennac, redimensionarea personajelor pare a fi provocata pentru a fi implinita o poveste de iubire…
In ceea ce priveste traducerea, trebuie semnalata buna echivalare dintre argoul francez, bogat in sinonime, si cel romanesc. Traducatoarea, doamna Sanda Oprescu, a utilizat fara inhibitii cuvinte de argou, unele chiar dure pentru cei obisnuiti cu traducerile cuminti ale textelor “fierbinti