OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dino BUZZATI
Monstrul Colombre si alte cincizeci de povestiri
Traducere de Florin si Mara Chiritescu, Editura Univers, Bucuresti, 2000,
304 p., f.p.

La Dino Buzzati placerea scrisului razbate din fiecare pagina de povestire. El insusi a afirmat-o de nenumarate ori si, intr-adevar, pentru scriitorul italian scrisul este o prelunga respiratie, in timp ce motivele povestirilor se succed cu repeziciune si ingeniozitate, iar textele sint exact ce si cit trebuie sa fie. Rareori un scriitor reuseste sa fie atit de convingator, construind, in doar citeva pagini, fascinante tarimuri ale evadarii, populate de personaje extrem de interesante de care cititorul se ataseaza imediat.

Dino Buzzati este constient de forta pe care neobisnuitul o imprima povestirii. Fragmente intregi sint adevarate poeme in proza. Imaginatia lui pare inepuizabila: un barbat se indragosteste de o casa careia ii da foc cind aceasta il... insala, o sotie iubitoare se transforma intr-un automobil sport pentru a-si satisface vitezomanul sot, buzunarul unei haine este un adevarat bancomat producind neincetat oricit de multi bani ar fi avut nevoie posesorul sau, un ascensor isi continua coborirea pina in maruntaiele pamintului cu doi oameni care se casatoresc la... prima vedere; citind o carte veche de magie, un ziarist se poate teleporta in orice parte a globului doar cu ajutorul gindului, seful unei bande de ucigasi de batrini imbatrineste subit intr-o singura noapte, citiva ingineri vor sa continue constructia Turnului Eiffel pina in cer, o femeie frumoasa transforma in ciini barbatii ce se indragostesc de ea, in al treilea razboi mondial sovieticii si americanii se bombardeaza reciproc cu niste gaze ce-i transforma pe rusi in capitalisti si pe americani in comunisti, iadul este o lume paralela, izbitor de identica cu cea in care traim zi de zi etc...

Ingeniozitatea story-urilor din povestirile lui Buzzati n-ar fi insa de ajuns, ba chiar ar risca sa ramina la stadiul de simple schite sau de incercari, daca ea nu ar fi dublata aproape fara exceptie de o contraperspectiva ce-i ofera cititorului si partea nevazuta a lucrurilor. Pina la urma, nimic nu este ceea ce pare a fi. Lumea ese un „joc cu margele de sticla“. Neobisnuitul se intoarce asupra lui insusi si isi reduce, daca nu chiar neaga, propriile valente. Desi naturale si pline de umor, multe povestiri au o tristete ce vine tocmai din faptul ca fantasticul dezamageste uneori prin neputinta lui de ultim moment de a rezolva crizele realului. Povestea nu poate merge mai departe. Eroii care devin „atotputernici“ prin supunerea legilor fantasticului se dovedesc adesea incapabili sa-si exercite fortele in real. Incompatibilitatea celor doua planuri sfirseste in derizoriu.
Amestecul de satira, aventura, alegorie si umor, confesiune si grotesc, fantezie, simbolic si banal nu face decit sa intareasca statutul de creator „parsiv“ („destinul“ personajelor este, se-ntelege, un instrument) pe care Dino Buzzati il impune in jocul cu personajele povestirilor sale printre care deseori il gasim chiar pe... Dino Buzzati. Placerea povestirii este pentru el o continua aventura.