OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Hortensia MASICHIEVICI-MISU
Microbul si alte povestiri adevarate
Editura Anima, Bucuresti,
2003, 184 p., f.p.


In gestul Hortensiei Masichievici-Misu de a adauga un volum tardiv la suita de impliniri ale unei vieti rodnice se ghiceste un refuz de a pune punct devenirii. Microbul, elegantul volum de povestiri publicat de Editura Anima, este redactat cu irezistibila verva si admirabila naturalete.
Interesul evocarilor il sporeste eleganta gindirii autoarei – un om care a traversat senin si demn rasturnari existentiale majore: refugiul din Cernauti, incertitudinile existentei pe timp de razboi etc. Dar critica de arta va saluta Microbul in primul rind pentru interesul documentar, caci confesiunile artistei ilumineaza revelator ideatia subiacenta creatiei sale plastice.

Expozitiile graficienei si pictoritei Hortensia Masichievici-Misu, precum cea de la Sala Dalles din 1986, au situat indelebil in atentia criticii un discurs plastic sugerind perplexitatea in fata deconstructiei. „Exprimarea revoltei fata de viata si obstructia permanenta in care traiam noi toti, chiar daca nu eram propriu-zis persecutati direct, nu o puteam desfasura pe dimensiuni mici, si am inceput sa lucrez desene avind dimensiuni de doi metri pe un metru. Nu erau lucrari «agreabile». Erau jivine mari, create de mine, care te amenintau de pe peretii salii. La un moment dat imi era si frica sa nu fie «descifrate», iar expozitia sa se inchida inainte de termen.“

Lucrarile expuse atunci, in 1986, dezvoltau obsedant motivul unor scari urcind halucinant in edificii, piranesiene prin proportii, reduse la starea de ruine calcinate. Grafica Hortensiei Masichievici nu se putea contempla fara infiorare. Unii ii vor fi reprosat atunci dimensiunea exacerbat patetica. Pentru publicul mai tinar, nascut dupa razboi, scarile dezolarii zugravite de artista pareau a avea prea multe etaje. Fata de acea stare anume a receptarii, Microbul aduce o utila reevaluare de perspectiva.
Sufletul Hortensiei Masichievici-Misu – o dovedesc confesiunile sale – a ramas irepresibil legat de universul uitat si stins al Bucovinei, o lume de calm si ordine, impredictibil fragila, care s-a dezintegrat din spatiul administratiei imperiale austriece o data cu primul razboi mondial si care a disparut din orizontul civilizatiei noastre dupa al doilea razboi mondial. Vazuta dinspre Cernautiul inceputului de veac, dinspre Cernautiul deschis simultan catre Viena aulica si catre Romania prospera din perioada interbelica, deconstructia Bucovinei, consimtita de o istorie inclementa, asuma indubitabil acele accente de grandoare piranesiana ce impregnau pina la saturatie lucrarile Hortensiei Masichievici-Misu.

Paginile volumului reconstituie fidel fotografia unor epoci revolute. Totusi, dupa un secol de tribulatii, cultura romaneasca isi afirma azi plenar aspiratia reconectarii la Europa. In acest context, marturia lucida si curajoasa a operei de plasticiana a Hortensiei Masichievici-Misu, sustinuta, este drept, marginal de marturia stenica a scriitoarei, dobindeste o noua pregnanta. Valorile europene, asimilate pina la identificare de catre importante segmente de populatii romanesti in prima parte a veacului XX, constituie un atu major al devenirii prezente.
Pentru generatia Hortensiei Masichievici-Misu, integrarea Romaniei in Europa nu poate fi perceputa decit ca re-integrare, globalizarea este re-globalizare si asa mai departe. Tema „deconstructiei“ comentata de artista asuma astfel o noua actualitate, in masura in care deplora extinctia, in perioada postbelica, a unor elemente de civilizatie, de eficienta urbanitate, pe care azi ne straduim, iata, sa le redobindim. Poate ca lucrari de plastica ce abordeaza tema europenitatii romanesti „remanente“ se vor cuveni integrate oportun in salile viitorului Muzeu National de Arta Contemporana.
Volumul Microbul adauga un portret inconfundabil intr-o bogata galerie de personalitati ce ilustreaza divers, pentru generatia prezenta, ipostaze ale senectutii luminoase si fecunde.