Nr. 741 din 26.09.2014

On-line - actualitate
Restituiri
Avanpremieră
Portret
Focus
Editorial
Eveniment
Polemici
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Supliment
Istorie literară
Eseu
Memorialistică
Interviu
Arte
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2002   |   Octombrie   |   Numarul 136   |   PROZA. Lucian Dan TEODOROVICI, Circul nostru va prezinta:

PROZA. Lucian Dan TEODOROVICI, Circul nostru va prezinta:

Autor: Florina PIRJOL | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Lucian Dan TEODOROVICI
Circul nostru va prezinta:
Editura Polirom, Colectia „Ego“, Iasi, 2002, 197 p., f.p.


Prozator versat la cei doar 27 de ani ai sai, ieseanul Lucian Dan Teodorovici scrie mult si scrie bine. Ziarist zelos, autor de teatru si de proza, cu volume publicate si premiate, el se pliaza pe modelul intelectualului modern care participa activ la viata culturala, opus tipului cvasi romantic incastrat in turnul de fildes. Descruntat si relaxat, el evita totusi tiparele, profilul sau de scriitor fiind destul de original si de atipic.
Dupa romanul de debut Cu putin timp inaintea coboririi extraterestrilor printre noi (1990) si volumul de povestiri Lumea vazuta printr-o gaura de marimea unei tigari marijuana (2000), Editura Polirom ii publica si a treia carte, un roman, Circul nostru va prezinta:, netezindu-i calea spre consacrare. Inspirata initiativa prestigioasei edituri din Iasi, din moment ce romanul se dovedeste, la o atenta lectura, destul de reusit. Creditat si cu o prefata pe masura, semnata de Liviu Antonesei, romanul promite de la primele pagini si nu dezamageste pina la final. Ritm sustinut si o lucida stapinire a mijloacelor, dublate de o relaxare care – o spune si Liviu Antonesei – poate trece drept spontaneitate, cind, de fapt, remarca ingenios eseistul de la Timpul, avem de-a face cu o „spontaneitate jucata“.

Evenimentele sint concentrate joyce-ian in doua zile, in spatiul unei Romanii tranzitionare fara fard si fara trucuri, creionarea hiperrealista tinind, probabil, de simtul editorialistului de la cotidianul Obiectiv. Peste aceste „felii de viata“ se suprapune „drama“ protagonistului care cocheteaza constant cu sinuciderea („Ca intotdeauna, si astazi vreau sa ma sinucid“) pe care n-o duce niciodata la implinire, nu din lasitate, ci dintr-o acuta constientizare – niciodata marturisita – a ideii ca acest scenariu suicidal e, la urma urmelor, o terapie in sine… Nenominalizat, la fel ca si restul personajelor („vecina mea“, „prietenul meu“, „administratoarea“), eroul parodiaza atit personajele beckett-iene, cit si intelectualii scindati interior si permanent angoasati. Cartea, per ansamblu, e o ironie la adresa conventionalismelor de tot felul si titlul o confirma, trimitind instantaneu la clasicizatul „lumea ca teatru“ care, adaptat contemporaneitatii, devine „lumea ca circ“, sau chiar „Romania ca circ“ (de altfel, ipostazierea metaforica a Romaniei devine un leitmotiv al vremurilor).

Un „circ“ din care nu lipsesc „tiganii din autobuz“, „posedata“, „falsul sinucigas“, „vecina-amanta“, „prostituatele din gara“ si „betivii din gara ceferistilor“, personaje parca rupte din paginile ziarelor de scandal, majoritatea lor fara figuri si fara biografii substantiale. Cei care, totusi, se desprind si se individualizeaza sint uniti de ideea de sinucidere cu care au, intr-un fel sau altul, legatura. Hazliul trio de sinucigasi (eroul-narator, prietenul acestuia salvat de la sinucidere si batrina amanta-vecina a primului) isi joaca rolul parodic in scene memorabile, subsumate aceiasi idei de „lume ca circ“. Ironia face ca singura care se va sinucide in final sa fie vecina (se ineaca prada disperarii de a nu mai fi iubita de tinarul ei vecin), „amatoare“ fata de ceilalti care aveau antecedente in acest sens. Prietenul-fals sinucigas e un histrion in toata puterea cuvintului, el mimeaza sinuciderea si face o profesie din asta, dar nu merge nici el pina la capat. Romanul se incheie burlesc cu ultima incercare – nereusita si ea – de sinucidere a celor doi, intr-un ris nebun, amar totusi, cheie si motivatie ascunsa a intregii constructii narative. Observatia inteligenta, dialogul spumos si firesc, umorul frizind bascalia de multe ori, ca si expresia strunita, fara redundante, fac din acest roman o carte remarcabila, iar din Lucian Dan Teodorovici un autor de raftul intii.

 
 
 
Cele mai citite articole
O amintire cu Leonard Cohen
Magia „Luciei di Lammermoor“
TANDEM. Motet (musique baroque/ muzică barocă)
FILIT 2014: 1-5 octombrie
Colegul meu şi Dumnezeu
Cele mai comentate articole
TANDEM. Motet (musique baroque/ muzică barocă)
O amintire cu Leonard Cohen
Arca relei-credinţe
Colegul meu şi Dumnezeu
Ingerinţa serviciilor, obedienţa unui jurnalist
Cele mai recente comentarii
@ lucid
@ Daniel StPaul
un semn
@InimaRea
De la Bulevard la vale
 
Parteneri observator cultural
timisoara fest