OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Martin WALSER
Clocot
Traducere de Victor Scoradet, Editura Alfa, Bucuresti, 2002, 272 p., f.p.


In excelenta traducere a lui Victor Scoradet, efervescenta polifonica a stilului lui Martin Walser, apreciat romancier – membru al gruparii literare „Gruppe 47“ – si jurnalist german, irumpe in confruntarea dintre lumea veche si asezata a Europei si tineretea exuberanta si insorita a Americii. Tema predilecta a lui Henry James – diferentele si relatia ambigua intre lumea Europei si cea a Americii – este reluata cu alte mijloace sub alte aspecte in Clocot (publicata in 1985), prin confruntarea profesorului german Helmut Halm cu mediul universitar american si izbucnirea clocotului erotic care-l tine la suprafata utila si fermecatoare a lucrurilor.

Moartea si suferinta, sexualitatea si pulsiunile personajelor se amesteca sub privirea ironica a instantei care urmareste dialogurile interioare, gindurile abia dezvaluite lui insusi ale personajului principal, izolarea, egoismul, si care alunga, printr-o ironie si un umor subtil disimulate, orice urma de tragism. Aceasta privire nu staruie asupra nici unui element care ar putea creste pina la pregnanta semnificativitatii; clocotul cuprinde totul intr-o miscare imprevizibila si anuleaza orice ierarhie a evenimentelor si sensurilor: o glezna aramie in soarele Californiei, o reclama ce aminteste de o prezenta tulburatoare pot influenta economia discursului interior mult mai mult decit moartea unui prieten sau a celei care canalizase intreaga imaginatie si energie erotica a personajului principal. Omniscienta selectiva a naratorului se concentreaza asupra a ceea ce inseamna traire imediata, impresie pregnanta, fara intentii analitice sau psihanalitice. Clocot este mai putin povestea exploziei intempensive a lui démon du midi, cit cea a descoperirii dorintei tainice de a regasi un imediat al trairii care apartine tineretii, fulgurantei lumii neingreunata de apasarea constiintei sau sensurilor. O lume careia profesorul Halm incearca, prin pasiunea pentru o tinara si frumoasa studenta, prin adoptarea coloratei si aluzivei engleze americane – replici, pasaje sau chiar fragmente intregi in engleza lasate netraduse de autor si de traducatorul roman –, prin abandonarea unora dintre conventiile si rigorile care ii incatuseaza existenta, sa-i surprinda si sa-i traiasca viata si zbuciumul.

Celelalte personaje, Sabine, sotia lui Halm, Rainer Mersjohann, prietenul poet, Lena, fiica lui Halm, Caroline, Elissa sau Fran Webb, frumoasa studenta, sint conturate vag, descrierile, facute prin prisma perceptiei lui Halm, urmaresc mai degraba mici gesturi sau detalii, o miscare larga a miinii, croiala unei rochii, un detaliu fizionomic, iar ritmul alert al dialogurilor sau al suprapunerilor unor frinturi de dialoguri construiesc un puzzle desavirsit abia in finalul romanului. Un final care readuce atmosfera domolita a inceputului si transforma tot clocotul indepartatei Americi in spectrul unui vis sau al unui gind nelinistitor care nu mai reuseste sa ameninte pacea casnica. Naratorul aduce cu sarcasm in prim plan neputinta de a impaca cele doua lumi, cele doua trairi, de a trece de la o lume la alta fara a ucide una dintre ele, fara a sacrifica clocotul vietii linistii narcisiste a cotidianului.