OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Demonstratia de martea trecuta din fata Parlamentului, initiata de organizatii reprezentind diferite segmente ale societatii civile, s-a „bucurat“ finalmente de participarea, nici mai mult, nici mai putin, decit a PSD. Prezenti cu mic, cu mare, de la parlamentari si primari de sector la angajati ai societatilor de salubritate, partidul de guvernamint a vrut sa dea o lectie celor care refuza sa creada in bunele sale intentii. Participarea sa la manifestatie – puternic contestata de organizatori – a fost semnalul cel mai evident al demararii unei noi strategii in materie de gestionare a problemei spinoase a dosarelor. Partidul Social-Democrat a fost, mai ales in ultima vreme, tinta criticilor vehemente venite atit din partea Opozitiei parlamentare, cit si din partea organizatiilor nonguvernamentale. Criticile au vizat doua aspecte: unul legat de initiativa de asumare a raspunderii guvernamentale in fata Parlamentului pentru pachetul de legi anticoruptie, iar altul privind chestiunea dosarelor, mereu tergiversata, sub diferite pretexte si prin diverse metode.

Chestiunea asumarii raspunderii vizeaza o metoda adeseori folosita de Guvern pentru a arde etapele trecerii textelor de lege prin Parlament. Pentru hotaririle de mica sau medie importanta, guvernarea prin ordonante de urgenta (adoptate, apoi, mai totdeauna, si de Parlament – si care isi intrau, oricum, in drepturi inainte) a fost intotdeauna o procedura deosebit de eficace. Guvernul Nastase nu-si poate nici macar revendica paternitatea. A adoptat-o pur si simplu, pentru ca reprezinta un instrument de lucru comod, rapid, eficient, fapt pe care prim-ministrul insusi l-a marturisit intr-unul din momentele sale de sinceritate suspecta. Trebuie amintite, in acest context, declaratiile sale de acum citeva luni, privind lentoarea procedurilor de adoptare a legilor de catre Senat si Camera Deputatilor. Nastase acuza cele doua Camere ale Parlamentului de ineficienta, incercind sa justifice, astfel, abuzul de ordonante de urgenta. Procedurile prevazute de regulamentele Senatului si ale Camerei Deputatilor lasa intr-adevar loc multor aminari. Aceasta este, de altfel, una dintre tehnicile preferate ale partidului majoritar. Parlamentul amina, legile se pierd in meandrele comisiilor de specialitate, dupa care asteapta intrarea pe ordinea de zi a uneia din Camere; intra apoi in joc, daca e cazul, si comisiile de mediere. Procedurile se pot intinde, cu putina bunavointa, pe mai mult de o jumatate de legislatura.

Pachetul anticoruptie este insa un caz particular. In primul rind, e vorba de un ansamblu legislativ cu miza uriasa, atit la nivelul mediului de afaceri romanesc – cu bataie lunga, inspre clientela de partid –, cit si la cel al problematicii privind integrarea Romaniei. Miza este atit de mare, incit Opozitia a incercat din rasputeri sa impuna – fara succes – discutarea legilor in cauza in Legislativ. Asumarea raspunderii ramine asadar un statement prin care Guvernul isi declara asa-zisa transparenta si vointa de salubrizare a ierarhiilor politice. Ramine de vazut care vor fi repercusiunile ambitiilor reale ale Guvernului, in aceasta privinta.

Al doilea punct pe ordinea de zi a PSD de saptamina trecuta a fost transarea, o data pentru totdeauna, a problemei dosarelor. Chestiunea devenise exploziva inca de acum doua saptamini. Picatura care a umplut paharul a fost – cum se putea altfel? – raportul Predescu. Enormitatile strinse in textul cu pricina au declansat o reactie suficient de puternica din partea opiniei publice pentru ca PSD sa simta ca a venit momentul unei modificari fundamentale in abordarea problemei. E limpede ca strategia adoptata pina acum de Adrian Nastase („trecutul nu ne intereseaza, atita vreme cit traim in prezent“) nu a avut rezultatele asteptate. S-a trecut, asadar, la metode mai radicale. Constantin Ticu Dumitrescu a fost solicitat oficial de PSD sa preia presedintia Colegiului CNSAS. Trecind peste marea lovitura de imagine urmarita de strategii PSD, este greu de crezut ca decizia partidului de guvernamint izvoraste dintr-o subita si imperioasa nevoie de a face lumina in dosarele tot de el incurcate, vreme de 13 ani. Schema folosita e, mai degraba, convergenta cu nevoia de „re-credibilizare“ a partidului lui Adrian Nastase. Si cine altul decit Ticu Dumitrescu, luptatorul obstinat si incoruptibil pentru adevar, ar putea sa o faca mai bine?

In urma cu citeva luni, mai marii din PSD constatau lipsa, din rindurile partidului, a „intelectualilor“ si dadeau, in consecinta, ca sarcina de partid racolarea unor nume sonore. Acum, acelasi partid intelege ca lupta pentru CNSAS nu poate fi dusa folosind trupele debile ale lui Gheorghe Onisoru si mizeaza pe o schimbare de personaje si accente. Mai ramin insa imponderabilele naturii si ale inteligentei umane si sperantele pe care ele le indreptatesc…