OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De la o vreme se da pe post reclama la un sampon care-i scoate frunze-n cap unui baiat. Nimic morbid, dimpotriva: sint frunze fermecate, care dispar la fel cum au rasarit – cu o pirueta a tinarului; sint frunze simbolice, care evoca parfumul si prospetimea naturii si care, in plus, ii dau junelui dansator inconjurat de adoratoare alura unui Bacchus in plina procesiune. Sint aceleasi frunze aromate din care tisneste, cu alta ocazie, cutiuta de Tic-Tac; aceleasi frunze care, la un semn al domnului Castor, se vira-n tubul de Colgate Herbal.
Invazia vegetalelor pare sa fie fenomenul predilect al reclamelor ambientate-n sali de baie. Este ceea ce se-ntimpla cu fetele din dus care, asemeni unor nimfe extaziate din Metamorfozele, sint napadite de plante cataratoare cu flori minunate, atunci cind se spala cu gelul Palmolive. Este ceea ce face si colonia Cacharel, inundind trupul unei Venere cu flori de trandafiri, intr-o supradoza de roz (flori pe care le vom revedea mai tirziu insingerate, imbaind un alt idol feminin, in American Beauty). Este ceea ce pateste si obrazul tonificat de naramza tisnita din crema de ten Garnier Synergie. Este sinergia, este contopirea cu Flora, este cataclismul cel dulce pe care il dorim in taina, cel dupa care tinjesc trupurile noastre incarcate si constiintele noastre ostenite. Este ceea ce manualele de romana continua sa numeasca – desi profesorii si elevii au incetat sa-nteleaga – “sentimentul naturii