Păcăliciul lui Băsescu

Autor: Marius GHILEZAN | Categoria: Politic | 1 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Incredibil cît de vizibili sînt păcălicii azi în spaţiul public. Toţi am jucat acest joc cînd eram mici. Cea mai de groază fază era să rămîi cu această carte pierzătoare. Nu credeam că, la maturitate, cineva se poate juca „de-adevăratelea“ cu noi acest joc al copilăriei. Traian Băsescu, mare pokerist şi autor de cacialmale politice, l-a aruncat în spaţiul public pe Croitoru, păcăliciul din serviciul prezidenţial. Cîte datorii să ai, ca om, ca funcţie sau grad, să-ţi iei rolul în serios şi să mai şi mergi în faţa Parlamentului cu un guvern de dinainte căzut?

Majoritatea miniştrilor sînt din echipajul Boc, naufragiat în Parlament, prin Moţiunea de cenzură, căzută asupră-i ca o torpilă. Acum, individul cu pulovăr, chiar dacă ştie că nu are nici o şansă de a i se vota jucăria, poreclită Cabinet, insistă. Trimite listacii săi la audieri. Se face că plouă. Partidele parlamentare l-au trimis la plimbare. El se ambiţionează să joace cartea pierzătoare. Şi să-i mai tîrască şi pe alţii într-un „Popa Prostu’“ de rîsul lumii. Dacă miniştrii portocalii au acceptat poziţiile de loser-i, fiind cu o bucată de carnet de partid în buzunar şi una felie de dosar pe masa prezidenţială, greu de înţeles sînt cei noi care s-au lăsat tîrîţi în cursa cu şoareci a lui Traian Băsescu, a cărui „afecţiune“ pentru slugi e proverbială. Ştie să-şi bată joc cu autoritate şi dispreţ sublim.

Privind un astfel de individ, te întrebi oare care e dimensiunea umană a ridicolului. Cîte datorii să ai ca să accepţi să joci rolul păcăliciului? Oare cum îl privesc vecinii, familia, prietenii pe un astfel de individ? Mai poate fi propus în vreo funcţie de conducere sau cariera sa se încheie înainte de a începe? Sau poate pleacă în vreo poziţie a statului român de nu mai auzi de el. Oricum, omul nu are scrupule. Pînă şi slugile au decenţa lor. Pe faţa sa nu i s-a putut citi nici o umbră a ruşinii. A regretului. Omul merge înainte. Ca sinucigaşul. Clar că are o misiune. Dar să te umpli cu atîta voluptate de rahat, e semn al degradării umane.

De acum înainte, Lucian Croitoru va fi sinonimul Păcăliciului în politică. Poate să aibă toată pregătirea economică din lume, să fie un finanţist de renume, să se priceapă la bugete naţionale, să aibă soluţiile cele mai viabile, el va rămîne în memoria timpului ca avatar al Păcăliciului. Nimeni nu-l va mai lua vreodată în seamă. Va rămîne în istorie cu un profil ratat, poate doar ca etalon al slugărniciei. Nu va putea conduce nimic. Poate că nici nu şi-a propus asta. Croitoru a readus Păcăliciul ca armă de atac în politică şi e demn de acest nume. Şi-a făcut-o cu mîna lui, cîştigîndu-şi dreptul de etalon. Dacă pînă acum Hrebenciuc era etalonul corupţiei, de aici înainte Croitoru va fi unitatea de măsură a Păcăliciului politic.

Pentru că tot veni vorba despre păcăleli, legenda spune că Împăratul Constantin a pus odată, într-o zi de 1 aprilie, pe una dintre slugile sale să joace rolul de Păcălici, adică să conducă regatul pentru o zi. Nu ştim ce soartă a avut acest individ, dar din istoria antică ştim ce sfîrşit aveau saltimbancii, care, de Saturnalii, erau puşi să conducă afacerile statului, timp de patruzeci de zile, după care erau omorîţi. Pe Păcăliciul Croitoru nu-l va răpune nimeni, poate doar proba ridicolului în care s-a băgat cu bună-ştiinţă.

Ar putea fi un personaj numai bun pentru Circ. Să latre, să cînte, să danseze, să facă salturi, să intre în gura leului, să fie călărit de elefanţi sau încolăcit de şerpi veninoşi, oricînd vrea dresorul. Aici s-ar descurca de minune nevertebratul personaj. Pentru că, dacă avea coloană, avea şi simţul ridicolului mai dezvoltat şi nu s-ar fi lăsat tîrît într-o aventură din care cîştigă doar alţii. Ca un omagiu adus slugilor, voi imprima pe preşul de la intrare chipul său ca pe o carte de joc. Măcar să aibă pe ce să se şteargă bocancii de noroi. Pentru că tot vine ziua de referendum al păcălelilor, în care Băsescu cheamă poporul să-şi dea cu părerea despre bicameralitate, ar fi cazul ca, în turul doi, consiliile locale şi judeţene să adopte formula originală a lui Aristotel Căncescu, preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, de a organiza referendum local pe tema drogurilor şi a prostituţiei, chiar în ziua finalei. Atunci cred că nu va mai fi păcăleală. Ci de-a dreptul ghilotină pentru cel care se joacă de-a priculiciul şi păcăliciul. Cred că din decembrie ne mai punem şi pe treabă. Destul cu bătaia de joc.

Recomanda articolul prin:

Comentarii utilizatori

,,Pacaliciul" si GadeleMonitor - Luni, 2 Noiembrie 2009, 12:56

Rar mi-a fost dat sa descopar (cu stupoarea si dezamagirea de rigoare) o atat de mare aglomerare de invective si alte formulari veninoase pe un spatiu atat de mic precum in articolul de mai sus.al
d-lui M.G. Iertata sa-mi fie reactia, dar am senzatia ca autorul si-a muiat pana nu intr-o calimara, ci intr-o hazna sau, in cel mai bun caz, intr-un recipient cu vitriol. Cu indispozitia de rigoare, reproduc o mica parte din zicerile cu pricina ale celui care adesea face trimiteri referentiale la ,,Seniorul"(al carui discipol se vrea, probabil), precum si la propria sa vasta experienta in materie de comunicare politica, acumulata inclusiv in zeci de campanii electorale din tara si strainatate: ,,Pacaliciul din serviciul prezidential", ,,omul nu are scrupule", ,,etalon de slugarnicie", ,,semn al degradarii umane", personaj numai bun pentru Circ",,,nevertebratul personaj", ,,voi imprima pe presul de la intrare chipul sau...macar sa aiba pe ce sa se stearga bocancii de noroi". Ce ar mai putea adauga oare unor asemenea sintagme un C.V.Tudor, de pilda, decat arestarea ,,individului"(cum il denumeste cu obstinatie dl. M.G.) sau lapidarea sa in piata publica. Si toata aceasta cascada de imprecatii ii este adresata d-lui Lucian Croitoru pentru vina de a fi acceptat desemnarea sa ca eventual premier al tarii. Fie si numai elementele din C.V.-ul acestuia, care, mai mult ca sigur, nu-i sunt necunoscute d-lui M.G., ar fi trebuit sa-i modereze FURIA si sa-l mentina in limitele bunului simt si ale deontologiei gazetaresti. Nici macar cei mai vehementi adversari politici ai d-lui L.C.(sau ai presedintelui ) n-au recurs la o diatriba atat de triviala precum si-a permis autorul articolului, ba dimpotriva, nu numai ca dl. L.C.n-a fost trimis la plimbare, cum sustine dl.M.G., dar propunerile d-niei sale au fost examinate in comisiile parlamentare de resort iar unele partide i-au cerut sa prezinte noi propuneri in locul persoanelor a caror candidatura a fost respinsa. Declar cu mana pe inima ca nu ma numar printre fanii d-lui Basesscu si cu atat mai putin mi-as putea atasa simpatiile de dl. L.C., un personaj despre care stiu inca atat de putin. Ceea ce nu ma impiedica sa astept si chiar sa solicit mai mult respect si mai multa decenta in luarile de pozitie chiar si in plina desfasurare a campaniei electorale. Si cu atat mai mult din partea unor jurnalisti pe care Observatorul cultural, publicatie pe care o pretuiesc f. mult, ii gazduieste cu generozitate. Din intregul continut al textului semnat de catre dl. M.G. retin doar ultimul enunt al articolului, la care subscriu:,, Destul cu bataia de joc." Adaug : ! Multumiri redactiei.