Presa românească are, de cîţiva
ani, două module mari care îi asigură conţinutul: redacţiile
publicaţiilor tipărite şi redacţiile site-urilor care contribuie
mai mult sau mai puţin cu texte originale la conţinutul general.
Există, de asemenea, cazul particular al redacţiilor publicaţiilor
exclusiv on-line, precum Ziare.com şi HotNews. Şi, în
sfîrşit, există blogurile, care sînt tot o manifestare
de jurnalism on-line sui generis. În continuare, voi dezvolta
problema (in)validării conţinutului care este publicat pe Internet.
Este Internetul credibil?
Internetul este, în mod cert, o
sursă incredibilă de informaţii. De multe ori, informaţiile sînt
şi necredibile, şi de aceea este nevoie de o căutare proprie, a
utilizatorului, pentru a verifica ceea ce tocmai a citit pe vreun
site. De ce apare această problemă mai des în presa on-line
decît în cea tipărită?
Cred că un prim motiv ţine de
prestigiul printului. Scripta manent în print, precept care nu
este deloc valabil pentru Internet, unde orice text poate fi uşor
editat. Iar captura de ecran poate fi uşor falsificată într-un
editor fotografic, aşa încît nu reprezintă o dovadă, o
captură a alterabilului conţinut web.
Un alt motiv ţine de verificarea
superficială a surselor, din partea celui care scrie articolul. Mă
gîndesc aici la texte uşurele precum „Trei mere mîncate
seara la zece ajută la slăbit“ (nu vă grăbiţi, exemplu
inventat!), care sînt preluate prea facil de pe site-uri
internaţionale, unde sursa aserţiunii o reprezintă miticul
cercetător britanic ori cel american.
Un al treilea motiv se regăseşte în
organizarea defectuoasă a redacţiilor on-line mici. Cunosc multe
cazuri în care redacţia on-line nu avea o ierarhie sănătoasă
care să presupună atît validarea temei alese de un redactor,
cît şi validarea efectivă a textului scris. Fireşte, nu mă
refer la redacţiile mari unde am lucrat, pentru că structura
acestora era organizată eficient. Gîndul meu se îndreaptă
către micile departamente on-line ale unor mari publicaţii din
România. Acolo se întîmplă multe, prea multe
greşeli care aruncă noroi în munca şi în prestigiul
ziarului print prin melanjul textelor (cele proaste) exclusiv on-line
cu acelea din ediţia tipărită.
Greşeli peste greşeli în on-line
O problemă generală a redacţiilor
on-line este absenţa departamentului de corectură. Motivele sînt
numeroase: textul scris trebuie să fie publicat cît mai repede
sau pot fi invocate chestiuni financiare. Corectura este asigurată
de fiecare redactor în parte ori de editor, însă, din
cauza unui volum ridicat de articole publicate, numărul de greşeli
care scapă este supărător. Din păcate, nu se înţelege că
a accepta aceste greşeli înseamnă a decredibiliza presa
on-line în ansamblul ei. Un text în care apar greşeli
flagrante de ortografie, dezacorduri ori nume proprii scrise greşit
pune sub semnul întrebării informaţia transmisă, lucru
semnalat de fiecare dată, prompt, de comentatorii articolelor... Cu
un limbaj de multe ori colorat la adresa autorului textului. Acolo
unde am lucrat, am sugerat două soluţii pentru această chestiune:
un set de reguli stricte de corectură care să fie însuşite
de fiecare redactor şi angajarea a cel puţin doi corectori care să
citească, prin sondaj, textele publicate – volumul mare de texte
publicate zilnic de o redacţie on-line ar necesita de la 4 corectori
în sus. În sfîrşit, pentru a nu afecta factorul
viteză, textele ar urma să fie corectate de oamenii specializaţi
după postarea lor pe Internet.
Sursă sau surse? Ştiri-horoscop
O regulă de aur din jurnalism cere ca
o informaţie să fie verificată din trei surse pentru a o putea
difuza. O alta spune însă: „Nu lăsa adevărul să strice o
ştire bună“. Redacţiile mici on-line aplică foarte des această
ultimă regulă direct sau indirect. Fie pentru că publică
bazaconii ştiind precis că informaţia nu are nici măcar parfum de
credibilitate, vorba caţavencilor, fie din superficialitate, lene
ori dorinţa de a ieşi primii cu ştirea, fapt ce-l determină pe
redactor să nu caute trei surse care să-i confirme informaţia. Aşa
rezultă ceea ce eu numesc ştiri-horoscop, adică ştiri pe care le
citeşti din start doar ca amuzament, ştiind că sînt false.
Problema apare cînd ai public mai puţin educat care crede
horoscopul zilnic...
Este blogul credibil?
Întrebarea derivă din paragraful
anterior. Informaţia de pe blog are, de cele mai multe ori, o unică
sursă (citată) ori chiar autorul blogului este sursa ştirii. Şi
în acest caz, presa print, tv, radio sau on-line ar trebui să
aplice regula de aur a celor trei surse şi, în primul rînd,
să obţină o confirmare a celor scrise de autorul blogului chiar de
la acesta. Şi să nu uităm ce scriam anterior: un text publicat pe
Internet se poate modifica, o poză sau un video pot fi şterse.
Apreciez iniţiativa unor bloggeri consacraţi care modifică
informaţia publicată pe pagina personală tăind propoziţiile
neadevărate (scrise iniţial) cu o linie. Astfel, păstrează
informaţia originală şi completează postul lor cu un update care
îl corectează.
CNA pentru Internet
Am scris despre credibilitatea şi
despre corectitudinea ştirii pe Internet, dar care este calitatea
acesteia? Există voci care cer CNA-ului să creeze un departament
special pentru Internet, pentru că acest mediu este aproape
nenormat. Site-uri mari ale unor televiziuni româneşti de
ştiri au publicat materiale cu conţinut pornografic, însoţite
doar de avertismentul „Atenţie! Interzis minorilor“. În
fapt, avertismentul pervers a funcţionat doar ca o ancoră pentru
aceştia din urmă, mai ales că articolul vizibil din prima pagină
a site-ului era însoţit de o fotografie, format mic, sugestivă
pentru ceea ce urma să se afişeze după click. Calitatea presei
on-line lasă de dorit pentru că mediul acesta este un vest
sălbatic, iar anonimatul celui care accesează „ştirile“ cu
conţinut pornografic determină succesul acestora şi, implicit,
creşterea în trafic a site-urilor care le publică.
Drumul către maturitate
Presa de pe Internet mai are de lucrat
pentru a sta pe picior de egalitate la capitolele enunţate anterior.
Dacă se va lucra mai mult la factorul de calitate şi de
corectitudine, credibilitatea va creşte exponenţial. Aşa cum
scriam şi în articolul „Scrieţi băieţi, numai scrieţi
pentru Google“ din Observator cultural, este mare nevoie de o
schimbare a on-line-ului românesc, în 2009, pentru ca
publicul care va sorbi tot mai mult informaţia din spaţiul on-line,
într-un an de criză pentru print, să nu fie otrăvit.
www.ovidiudraghia.com
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
RSS Feed
Newsletters