Draga Mimi,
alaturat iti trimit cartea si caseta lui Christian Loidl, despre care ti-am mai povestit in mail-ul de anul trecut. Ti-am spus atunci ca poetii de pe aici sint cam stranii. Adica – stai sa vezi diferenta: il stii pe fiul vecinului de bloc, ala de se crede poet. Sta acolo, scrie poezii despre dragoste si filozofie, apoi le pune intr-un plic si le trimite la gazetele literare. Sa le citeasca mai intii criticii si apoi redactorii si sa-l publice cu poza. Astia de aici sint mai altfel: cum au scris poezia – hop la club sau la circiuma, unde incep sa declame de mama focului, sa-si urle versurile pina cind si ultimul amator prezent isi da seama ca acolo se produce un poet!!! La urma urmei, poezia poate fi buna la ceva. Nu e doar introvertire si elitism. Ia uita-te tu la televizor: aia care iti vind detergentul vorbesc in rime, aia de cinta despre mare si soare – tot un fel de poeti. Dar proezia? Vezi – e chic sa spui poezii cu niscaiva muzicalitate si atitudine teatrala. Dar asta nu-i nimic. Sa-i vezi pe austrieci: in anii ’50, ei au descoperit placerea poeziei concrete, a dialectului lor care se diferentia doar fonetic de limba germana standard si inca un detaliu de „show-biz“: imaginea este la fel de importanta ca si scriitura. Si, pentru ca nu se inventase inca video-clipul si nici canalul Arte, timbrul vocii tinea drept „marca“ a autorului. Cine i-a ascultat pe „clasicii“ Ernst Jandl si H.C. Artman stie despre ce vorbesc. In anii ’60, poetii generatiei beat obisnuiau sa jamuiasca cu muzicieni de jazz ca sa simta si sa amplifice „groove“-ul propriilor creatii literare. Iar emisiunea Lyrik &Jazz e cea mai populara din peisajul radiofonic austriac. Ce-i drept, au mai incercat si niste nemti-nemti sa-si interpreteze operele. Dar ei nu au quelque-chose-ul pe care ti-l da amalgamul de culturi din Austria si nici dinamica unei limbi germane mai putin legate de conventii.
Cam de aici vine si Christian Loidl, care recita descintece in ton arhaic, este mistic si clown, cu voce naturala sau procesata. Cind recitator al propriilor opere, cind ascultator, lasind loc pentru lungile improvizatii ale colegilor sai muzicieni. Caseta descintece si poezii a aparut la Editura Kriterion si mi se pare practic ca poti sa urmaresti traducerea versurilor in carte. Si, dupa ce ai ascultat-o, da-i-le te rog pe amindoua si lui Daniel Banulescu si spune-i ca atunci cind ma voi intoarce la Bucuresti o vom pune de un „poetry-slam“!

