Nr. 745 din 24.10.2014

On-line - actualitate
Monografie
Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Inedit
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Critica literara
Memorii
Arte
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2002   |   Aprilie   |   Numarul 113   |   Pajuri imparatesti si flamuri nationale

Pajuri imparatesti si flamuri nationale

Autor: Dan J. UNGUREANU | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Nu mai este invizibil nimanui revirimentul istoriografiei dupa 1989: istoria este o disciplina insemnata din punct de vedere simbolic; ea coaguleaza sau creeaza identitati colective. Era necesara inlocuirea, dupa 1989, a istoriei false rescrise de comunisti; prinzind tendinta generala, diverse miscari ideologice sau politice si-au incropit istorii glorioase de lupta anticomunista. Au aparut, foarte numeroase, hagiografii de personaje politice interbelice, in care era descrisa pe larg agonia si moartea in inchisorile staliniste, si trecute sub tacere potlogariile din perioada interbelica.
Statele est-europene nu evolueaza la fel dupa 1945, cind intra in zona de influenta sovietica, nici dupa 1989, cind se prabuseste imperiul comunist. Victor Neumann incearca sa explice de ce gindirea politica din aceste state a evoluat diferit. El isi delimiteaza o arie – Europa Centrala, alcatuita din statele succesoare Imperiului Austro-Ungar, – si un domeniu de interes – gindirea politica din aceasta zona, intre sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. Cartea e o „coloana de carotaj“ in gindirea politica central-europeana, de la Herder pina la revolutiile din 1989 in Est: in herderianism, autorul identifica primele semne ale gindirii nationaliste.

Ideea de salvare a unui popor prin limba, idee draga romanticilor, si toate ideile colective (natura, Volk, Volksgeist) strivesc ideea de persoana si de responsabilitate, pe care le promovase filozofia lui Kant; perspectiva biologica asupra societatii, ideea de forta vitala, toate acestea vor forma vocabularul simbolic al unor ideologii apasatoare de mai tirziu. Ideea de Volksgeist va fi adoptata ca doctrina politica de statul prusac, in opozitie cu cosmopolitismul Vienei. Politica de asimilare a nationalitatilor din imperiul lui Iosif al II-lea e in primul rind una de asimilare prin educatie si instructie: imperiul birocratic avea nevoie de functionari eficienti. Nasterea sentimentului national in Transilvania e catalizata de acesti doi factori, scoala austriaca – forma – si nationalismul german – continutul. Toate dezbaterile ideologice din Europa Centrala de mai tirziu se regasesc in conflictul nationalismului german cu acel melting-pot austriac: atunci cind (in Romania interbelica de exemplu) se confrunta ideologia nationalista a lui Constantin Noica si europeismul lovinescian, cei doi preopinenti nu fac decit sa continue o dezbatere care incepuse cu mult timp inaintea lor, intre Viena integratoare si Berlinul nationalist. Autorul arata, documentat, integrarea in structurile imperiului, a unor deschizatori de drumuri ca Dositei Obradovici, Eftimie Murgu si altii, si adauga umbre si nuante pe un tablou lasat pina acum alb-negru de catre istoriografii oficiali.

Un capitol interesant e consacrat nationalismului maghiar si polonez, ca nationalisme aristocratice, in opozitie cu nationalismul burghez al cehilor si romanilor; distinctia aceasta, necesara, explica de ce nationalismele din tarile respective au cunoscut evolutii divergente. Imperiul Austro-Ungar nu are o structura uniforma, nici in timp, nici in spatiu: trecerea de la absolutism la constitutionalism se face accidentat; imperiul are zone inapoiate si zone avansate economic, are o intelectualitate puternica si regiuni analfabete, o Viena cosmopolita si o Budapesta nationalista, liberalism si opresiune. Detractorii imperiului si admiratorii lui vor ilumina si vor drapa alternativ alte trasaturi ale marelui stat. Europa epocii este impartita, grosso modo, intre doua extreme – Imperiul Britanic al imparatesei Victoria, stat democratic, si Rusia absolutista. Intre cele doua, Imperiul Austro-Ungar imparte calitatile celui dintii cu defectele celuilalt. Proiectele de federalizare a Imperiului – Victor Neumann ii numeste aici pe austriacul Renner, cehul Pekar, romanul Aurel Popovici, maghiarul Jászi – dovedesc faptul ca in imperiu toate ideile puteau fi dezbatute.

In contrast, dezbaterile dominante in gindirea politica a Romaniei interbelice, stat succesor al imperiului, arata ca statele nationale sint incapabile, in epoca interbelica, sa rezolve problema minoritatilor. Grecia, nascuta pe ruinele Imperiului Otoman, a trecut de indata la persecutarea, iar uneori chiar exterminarea minoritatii vlahilor, care au inceput aproape sa regrete greaua dominatie otomana; Romania face aproape la fel in perioada interbelica. Ea dobindeste provincii de la doua imperii, provincii cu minoritati numeroase; reactia anafilactica la noua situatie a primit numele de legionarism. Legionarismul romanesc are si el trasaturi hibride, si provine din romantismul nationalist german al lui Herder, mesianismul ortodox rusesc al pan-slavistilor, si o doctrina economica agrariana. Doctrina a putut dobindi adepti in absenta unei traditii democratice, si din cauza faptului ca populatia cu traditie urbana, industriala si comerciala, era alcatuita si din maghiari, germani si evrei. Intelectualitatea se lasa atrasa de asemenea idei antidemocratice, care o vor marca si in perioada totalitarismului postbelic. Capitolul consacrat dreptei romanesti interbelice se ocupa si de filozofia lui Const. Noica, fara a-i face prea multe concesii. Numele corifeilor filozofiei romanesti, taiate dupa sablonul lui Nae Ionescu si Noica, n-au trecut de o faima interjudeteana. Simpla traducere a oricarui text al lui Noica in alta limba dovedeste lipsa mizei filozofice a textului. Cu ce e mai bun Sentimentul romanesc al fiintei decit „Sentimentul bulgaresc al fiintei“? Polonia, tara vecina, care a suportat aceeasi opresiune stalinista ca Romania, a dat totusi filozofiei nume ca Lucasiewicz sau Tatarkiewicz, de neocolit in logica si in estetica.
Semnul intrebarii pe care l-am pus mai sus incovoaie recenzia de fata spre polemica; tonul autorului nu e unul polemic, ci, dimpotriva, mereu egal siesi, calm pina la lipsa de relief – o virtute, poate, intr-un domeniu deschis disputei. Bibliografia surprinde placut: autorul citeaza abundent carti aparute in maghiara si germana, si nu se rezuma doar la bibliografia anglo-saxona sau franceza la moda acum. Intr-o tara in care chiar istoriile Rusiei apar traduse din engleza, acest lucru e incurajator. Victor Neumann e un cercetator de arhive, nu un istoric improvizat, mai bine cunoscut, si mai atent ascultat, in universitati straine. La noi succesul mediatic incropit din aparitii TV este mai rivnit.

La urma urmei, Ideologie si fantasmagorie e o lunga prefata a ultimului capitol, inchinat miscarilor culturale din Timisoara postbelica si atmosferei irenice de aici, si incearca in filigran sa explice de ce Revolutia n-a inceput in alta parte. Revolutia a aparut, incearca autorul sa sugereze, in cel mai neincrincenat dintre orasele tarii, in care la finele razboiului nici o natiune nu-si revendica mai mult de o treime din populatie. Membrii grupului plastic Sigma, ai cercului literar Aktionsgruppe Banat, formatia Phoenix sint pomeniti in treacat cu gratitudine. Deopotriva e amintit numele majestuosului ierarh Nicolae Corneanu, a carui prietenie cu cel de pe urma rabin in functie din Romania si cu episcopul catolic Sebastian Kräuter, al milenarei episcopii a Cenadului, cea mai veche episcopie continua de pe teritoriul tarii noastre. E o prietenie veche de cincizeci de ani, intre trei reprezentanti ai „mistico-obscurantismului“ care au traversat impreuna pustia rosie; lucrul a displacut altora. In toata cartea strabate, prin transparenta, lupta ideologica grea dintre nationalismul romantic german si rus, pe de o parte, si cosmopolitismul Curtii vieneze. Cel din urma a sucombat, victima a propriilor sale compromisuri si a unor contradictii interne coplesitoare, dar uniunea de azi a tarilor europene il poate revendica drept stramos.

 
 
 
Cele mai citite articole
Adversarul lui Victor Ponta: PSD
Idealuri în descompunere
Cehov (+1904) la 2014
Despre Klaus Iohannis, Republică şi calmul valorilor
Viorel Hrebenciuc, PSD şi alegerile prezidenţiale
Cele mai comentate articole
Idealuri în descompunere
Adversarul lui Victor Ponta: PSD
Viorel Hrebenciuc, PSD şi alegerile prezidenţiale
Cehov (+1904) la 2014
Vremuri intense
Cele mai recente comentarii
DNA
Rugaminte
Lenin
Amos Oz
dragos
 
Parteneri observator cultural
Suvenir de Bucuresti