Ceva s-a întîmplat în după-amiaza zilei de 20
septembrie 2011. Un om, un parlamentar PDL, un fost ministru al Culturii, s-a
hotărît să nu se mai înregimenteze în partid, ci să gîndească și să acționeze
cu propriul lui cap. Numele său: Toader Paleologu. Acest parlamentar PDL,
considerat multă vreme destul de ușuratic în exprimări și pus pe glume ieftine,
a întors o întreagă majoritate parlamentară. Este prima voce din PDL care are
curajul să nu-l mai îngîne pe președintele Băsescu. Pur și simplu, Toader
Paleologu a obligat, printr-un discurs scurt și eficient, majoritatea
parlamentară să accepte ca Regele Mihai să se adreseze de la tribuna
Parlamentului României, în ziua de 25 octombrie, cînd va împlini 90 de ani.
În fața parlamentarilor, Toader Paleologu a
spus următoarele cuvinte: „Nu vorbesc în numele grupului PDL, vorbesc în numele
meu și fac apel către colegii din grupul PDL să voteze și ei pentru invitarea
Regelui Mihai. Este o chestiune de obraz. Motivul invocat că Regele Mihai nu ar
fi șef de stat nu ține, e chestiune de obraz, e o chestiune de întîlnire cu
istoria noastră. Tocmai declarațiile din luna iunie ale președintelui Traian
Băsescu ar obliga majoritatea actuală să aibă obraz și să ne delimităm de
ghiolbăniile republicane ale unor colegi care au spus: «băiatul care a fost
decorat de Stalin». Așa ceva este inacceptabil! Asta nu este o criticare a
partidului, ci a mojiciei unora. Este vorba aici despre ghiolbăniile feseniste
ale unor colegi de partid“.
Intervenția lui Toader Paleologu a urmat după
propunerea lui Călin Popescu Tăriceanu: „Aș dori să aveți amabilitatea să
introduceți ca punct suplimentar solicitarea grupurilor parlamentare PNL pentru
ca în ziua de 25 octombrie să organizăm o ședință solemnă a Parlamentului,
ocazie cu care să-l invităm pe Regele Mihai să se adreseze Parlamentului,
ocazie care ar marca împlinirea vîrstei de 90 de ani a Majestății Sale și, în
același timp, ar fi un prilej de evocare istorică și de omagiere a singurei
personalități în viață încă dintre șefii de stat din perioada celui de-Al
Doilea Război Mondial. Ar fi un bun prilej să ne întoarcem privirea spre
momentele importante ale istoriei românești, ar fi un bun prilej să arătăm că
ne prețuim istoria și oamenii care au făurit istoria acestei țări“.
Cuvintele lui Toader Paleologu pot părea
incredibile, dacă ne raportăm la felul cum s-a încercat să fie scuzate,
reexplicate, reinterpretate spusele lui Traian Băsescu, privitoare la Regele
Mihai, în care președintele României vorbea despre „sluga rușilor“ și despre
„trădarea intereselor naționale“. Ne amintim cum apropiați și simpatizanți ai
președintelui Băsescu au băgat capul în pămînt și n-au comentat. Iată însă că
Toader Paleologu are puterea să intervină, bătîndu-le obrazul colegilor săi de
partid. Deși, cum spuneam, afirmațiile par încredibile, acestea țin de
normalitate. O normalitate regăsită! Credem că așa trebuia procedat de la
începutul mandatelor lui Traian Băsescu: atunci cînd acesta greșea, sau scăpa
„ghiolbănii“, cei „entuziasmați“ de prestația președintelui să intervină. Să-i
spună că greșește. Să-l avertizeze că iese din ștaiful funcției. Să privească
către istorie și nu către interese conjuncturale. De fapt, Paleologu a îndemnat
la o răzmeriță a decenței și a eleganței față cu „mojiciile“ președintelui
Băsescu și ale altor colegi (parteneri) care i-au ținut isonul.
Nu căutăm acum explicații ascunse ale gestului
său. Demnitatea nu e afirmată prin jocuri subterane. A fi vertical nu înseamnă
să te gîndești la interese imediate, la pierderea unor funcții și privilegii.
De fapt, ce are de pierdut Toader Paleologu? Ar putea să nu mai fie
parlamentar, ar putea să nu mai capete vreo demnitate publică atîta vreme cît
Traian Băsescu și PDL sînt la putere. Ar putea să fie trecut „pe line moartă“
în partid. Ar putea să primească un telefon de la Cotroceni în care să i se
spună: „Băi, Toadere, tocmai tu să-mi faci una ca asta? Da’ cine ești tu, băi,
puțache?“.
Ce are de cîștigat? În primul rînd, un mare
respect din partea opiniei publice (sigur,
rămîn destui care încă cred în tezele vehiculate de președintele Băsescu). În
al doilea rînd, Toader Paleologu arată că se poate. Se poate ca viața politică
autohtonă să nu fie doar o mulțime de persoane, grupate după expresia populară
„a tunat și i-a adunat“. În al treilea rînd, Paleologu ar putea ficatalizatorul și al altor opinii, care să contravină directivelor de partid și
indicațiilor „prețioase“ de la Cotroceni.
De fapt, ne întrebăm: poate fi Paleologu
exponentul unei aripi independente de Cotroceni din PDL? Discursul din
Parlament îl arată făcut dintr-o altă plămadă decît Udrea, Berceanu, Videanu,
Lăzăroiu și chiar Baconschi. Va putea să-și utilizeze politic acest capital de
simpatie sau discursul său va rămîne o floare rară? Deocamdată, Paleologu a
vorbit în nume propriu, iar PDL l-a urmat în tăcere și consternare.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters