OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Decorul: Casa Pogor, aflata de citiva ani buni in renovare, Casa de oaspeti; Grajdurile Pogor; Catacombele si, in fine, parcul, fara soferi care dorm pe o banca.

Personajele:
Lucian (angajat permanent). Sta pe bordura in fata grajdurilor Pogor. Lustruieste cu un bumbac fin de Olanda, calapodul.
Oarba Tilica (angajata). Matura scarile. Din cind in cind Lucian (angajat permanent), fara sa ridice capul, spune: „Pe acolo ai mai maturat!“. Oarba Tilica (angajata) isi da ochii peste cap si spune si ea: „Lucian, da’ sint oarba, Lucian!“. Lucian (angajat permanent), nervos : „ti-am spus sa nu-mi mai spui Lucian!“.
Daniel (angajat incert). Doarme in copac. Un husar (angajat pensionar) si un taran (angajat activist) se scarpina in cap pe o banca.
Alte personaje: Secretara cu cafeaua, Secretara cu tartina, Secretara cu telefonul, Secretarele cu masajul. Celelalte secretare. Cladiri. Grajdurile Pogor in care motaie secretarele. Casa de oaspeti de unde se aude sforaitul unui personaj misterios adus in oras cu mare greutate si cheltuieli de la gara. Beciurile Pogor, racoroase, pline cu vin aburit, asteptind sa se scoale personajul misterios. Alte cladiri nu ne sint cunoscute. Nu sint nici ciini.

Lucian (angajat permanent, lustruind calapodul cu o cirpa din bumbac alb si fin, olandez): Daniel, mai Daniel!
Daniel (angajat incert, iesind din copac, in slapi si caciula): Da, draga Lucian. Spune.
Lucian (angajat permanent): Daniel, da-mi tu pisla aia rosie adusa din Taiwan.
Daniel (angajat incert): Da’ aia e prea scumpa…
Lucian (angajat permanent): O sa am nevoie de ea.
Daniel (angajat incert, pe vine): O, da’ al cui o fi pantoful asta?
Lucian (angajat permanent): Pai, vezi… Ia ghiceste!
Daniel (angajat incert, repede): Al lui Breban?
Lucian (angajat permanent, mustacind) : Nu, n-ai ghicit.
Daniel (angajat incert): Al lui Uricaru?
Lucian (angajat permanent) : Al lui Uricaru a fost saptamina trecuta, ce esti idiot?!
Daniel (angajat incert): Da, da… Mmmm… al lui Ilisei, nu, al lui Elitis, nu, al lui Ursachi a fost acum zece ani… aha! Al lui Umberto Eco!
Lucian (angajat permanent, surprins): Ce-ti veni, Daniel?!
Daniel: Eu stiu, sint cam scilciati si m-am gindit…
Lucian (angajat permanent): Tocmai d-aia!
Daniel (angajat incert): Gata! Stiu! Al lui Cassian!
Lucian (angajat permanent, ridicind capul, vizibil iritat): Eu am vorbit frumos cu tine, Daniel! Vezi ca nu-ti mai dau bursa.
Daniel (angajat incert): De ce?…
Lucian (angajat permanent): De-aia, ca esti obraznic!
Daniel (angajat incert, aproape plingind): Al lui... Blandiana!
Lucian (angajat permanent, din nou surprins): De unde stii?!
Daniel (angajat incert, plingind): Eu i-am cumparat acum treizeci de ani!
Lucian (angajat permanent, si mai surprins): Si de ce nu mi-ai spus?!
Daniel (angajat incert, sughitind): Ca sa nu te superi… Daca ii dai bursa lui Cezar?…
Lucian (angajat permanent, batind primul cui): Lui Cezar ii dau tartine.
Daniel (angajat incert, sughitind, ridicind ochii rugator la cer): …?…
Lucian (angajat permanent): Ce mai e?!
Daniel (angajat incert, bilbiindu-se): Mmma lllasi in China…?
Lucian (angajat permanent, oprindu-se): Daniel, ma iei peste picior?
Daniel (angajat incert): Nu. Ma duc cu Dorin Popa?
Lucian (angajat permanent): Cu Popa ma duc eu.

Daniel iese si aduce pisla. Afara incepe sa ploua. Lucian intra si nu mai iese. Daniel intra si el in copac. Oarba Tilica matura treptele. In spate se aude un sforait misterios.

Cortina

Nota. Din pacate, unii scriitori cu nume de rezonanta in literatura romana, dar si altii, fac jocul mediocritatii, fie din nepasare, fie din inconstienta sau, mai mult, din slabiciune, fiind foarte sensibili la vorbele mieroase si lingusitoare ce li se rostesc in diverse ocazii, de obicei festive, contribuind, astfel, cu sau fara voia lor, la instaurarea unei stari de lehamite generala si servilism de joasa speta, in care prospera nonvaloarea si veleitarismul. E cazul poetei Ana B. care, din sensibilitate specific feminina, imediat dupa ce Lucian i-a reparat pantoful, atasindu-i in dreptul calciiului un flec de plastic aurit, probabil impresionata de prestatie, i-a facut recomandarea sa fie primit in PEN Club. De asemenea, Cassian Maria, inginer de meserie – specialist in montarea si intretinerea utilajelor grele, pe vremuri sef de atelier mecanic la Albesti, in prezent sef al unei prestigioase reviste literare – si inventator in perioada Epocii de aur, se aude ca, dupa o intimplare aproape identica (in loc de pantof, acesta ar fi reparat o gentuta), a fost primit si el, cu pompa, in scurt timp, se intelege ca la recomandarea calduroasa a aceleiasi sensibile poete, in PEN Club. Daca metoda va functiona, musterii exista, o sa ne trezim ca, in curind, onorabilul PEN o sa se transforme daca nu intr-un atelier de potcovit inorogi, atunci macar intr-un atelier de reparat incaltaminte pentru elefanti si alte hiare literare.