OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Stabilirea, chiar si cu opinteli, a datei de 25 noiembrie 2007 ca zi de alegeri parlamentare, pentru fixarea prin vot a prezentelor romanesti in Parlamentul European, este binevenita. Pentru ca devine un test semnificativ pentru viitorul politicii interne si externe romanesti.

Pe cit de convulsive sint luptele intestine, pe diverse teme politice, pe atit de senine par cele ce privesc afacerile noastre straine. De parca ar fi „ei cu ale lor, noi cu ale noastre“ si nu prea am avea la ce sa ne asteptam. Total gresit: avem totul in comun, dar nu prea se vede si se aude in harmalaia in care ne tocim nervii si energiile. Zi de zi, ceas de ceas. Cu si fara motiuni de cenzura, cu si fara Elena Udrea in vizite nocturn-insomniace la Palatul Cotroceni. Alegerea celor 35 de parlamentari romani care sa ne reprezinte cu onoare si folos a generat numeroase discutii si, asa cum ne sade bine, comentarii. Ca ala asa, ca celalalt altminteri. Ultimul pe lista, fara voia lui, dar si fara sa-l/ne intrebe nimeni, Mihai Razvan Ungureanu. Fostul istoric de la Iasi, fostul ministru de externe de la Bucuresti, actualul angajat SECI la Viena, pe un post care nu se stie la ce foloseste, dar e platit generos de statul roman.

intrebarile importante legate de viitorii parlamentari nu ar fi multe si nici insolubile. Pregatirea si experienta in diverse dosare internationale ramin esentiale. Si ar mai fi ceva: a fi parlamentar european este asumarea unei teribile rabdari. De functionar, chiar si international, capabil sa stea ore si zile prin sedinte, sa se descurce in hatisul de legi si acte juridice. Sa aiba multiple contacte si sa nu abandoneze repede, la primele greutati. Nu sint posturi de creativitate, asa cum cei mai bine platiti functionari din marile banci si companii transnationale nu sint eseisti sau divagatori pe orice tema. Sintem siguri ca partidele romanesti vor propune candidaturi stimabile, profesionisti cu expertiza in diferite domenii, oameni cu CV onorabil. Experti cu mai multe limbi straine la baza se gasesc relativ usor astazi. Chestiunea delicata a momentului este cea a votului propriu-zis. Cine si pentru ce voteaza? Alegatorii romani sint obligati sa aleaga dintre niste nume care, de multe ori, nu le spun mare lucru. Legati de probleme imediate si strict locale, cetatenii nu mai sint atrasi de ambitiile sau orgoliile unuia sau altuia dintre competitorii care, deja se stie, vor avea salarii consistente in euro. Si atunci cind nu apare dezinteresul, intervine resentimentul, de aici si teama ca procentul celor prezenti la urne pe 25 noiembrie va fi extrem de mic. La fel s-a intimplat si in alte tari.

Un post in Parlamentul European nu este o afacere profitabila, ca sa fie acceptat
in ceea ce priveste refuzul de ultima ora al lui Mihai Razvan Ungureanu de a mai candida, nu ne surprinde. Lansat pe orbita administrativa de catre Andrei Plesu, care, nota bene, l-a numit secretar de stat la o virsta cind Lucian Blaga, Mircea Eliade sau Constantin Kavafis, ca sa dam nume de intelectuali de prestigiu, erau angrenati in diplomatie ca simpli atasati de presa sau consuli, Mihai Razvan Ungureanu straluceste mai ales prin accentul cu care vorbeste limba engleza. Impecabil. Cu aerul lui de functionar in city, smart and clever, distoneaza in mediul politic romanesc, unde regula e data de clasa Cosmanca, Vacaroiu, Hrebengiuc. Sigur, intre timp peisajul s-a mai diversificat, avem si Ponta si Olguta Vasilescu, dar si clasa de tip Adrian Severin-Cristian Diaconescu. Trecerea lui MRU prin MAE nu a lasat urme. Un functionar de rang inalt si atit.

Concediat de guvernarea ce a urmat, s-a aciuit spornic si cu folos intr-un post de functionar international, caldut si bine remunerat, departe de luptele la cutite de pe esichierul politic de acasa. Revine en fanfare la cirma Ministerului de Externe, adus de acelasi Plesu – ca doar nu se cunostea cu Traian Basescu de la Dobrogea –, loc unde nu va excela prin nimic. Creind o echipa noua si o structura clientelara elastica, de umili, servili si devotati slugoi, fara expertiza in afaceri straine, dar dispusa sa serveasca pe „sefu“. Nu intram in detaliile mizeriilor mecanismului. Vrem doar sa relevam ca, pentru un fost june ministru al afacerilor externe, un post in Parlamentul European nu este o afacere profitabila. Ca sa fie acceptat. Suitul la cap la mindrele cadre de conducere romanesti naste mici monstri. Asa ca lui M.R. Ungureanu sau i se propune sa fie prim-ministru sau este lasat la Viena pe un salariu de ambasador-fara-sa-si-fie, unde nu are mai nimic de facut. in Parlamentul European este nevoie de functionari constiinciosi si cu expertiza si nu de mascote cu fasoane de sef de stat. Vom muri si vom vedea, cum spunea, cinic-hitru, uitatul astazi, ultrainteligentul Paul Georgescu.