OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In campania pentru suspendarea presedintelui, una dintre marotele politicienilor a fost ideea ca Parlamentul este egal cu democratia, si cine ataca Parlamentul, implicit este un antidemocrat, un adept al unui presupus autoritarism basescian. Aceasta idee este falsa. in democratie orice institutie poate fi supusa criticii, orice cutuma poate fi oricind rediscutata cu scopul de a o imbunatati, de a o reforma. Bineinteles, cu conditia ca solutiile propuse sa nu vizeze alternative neconstitutionale.

Parlamentele, la inceputuri, nu au fost institutii democratice, iar faptul ca s-au democratizat pe parcurs nu este meritul acestor institutii ci, mai degraba, este meritul unor reforme electorale care au introdus votul universal in democratiile moderne. Parlamentul a fost intotdeauna un loc in care fortele politice ale unei societati isi rezolvau aspiratiile de putere pe cale pasnica. Democratia reprezentativa i-a fixat si rolul de a reprezenta diferite categorii de cetateni, pe care s-au grabit sa si-l asume. Si la noi partidele care umplu Parlamentul se vor reprezentative, dar cu greu reusesc sa reprezinte pe cite cineva, in afara de membrii lor si de propriile persoane. Mandatele lor, pe care le primesc la alegeri din partea cetatenilor din circumscriptiile din care provin, nu sint nicidecum imperative, ci mai degraba facultative. Asa se face ca la noi, in intervalul de patru ani in care nu se organizeaza alegeri regulate, partidele din Parlament se orienteaza exclusiv dupa ratiuni si interese care nu au legatura cu motivele reale pentru care au ajuns in Parlament.

Forta sau slabiciunea parlamentelor sta in capacitatea lor de a realiza trei functii determinante: legislativa, de informare si de control. Functia legislativa a Parlamentului nostru s-a rezumat pentru mult timp la a legitima initiativele guvernelor. Din pacate, parlamentarii nostri nu sint suficient de competenti pentru a avea propria viziune legislativa, iar acum, cind nu mai sint obligati sa sustina un guvern (liberalii si maghiarii controlind mai putin de un sfert din Parlament), militeaza pentru propriile programe de guvernare cu care s-au prezentat in alegerile din 2004 (dupa cum a declarat Ecaterina Andronescu, vicepresedinte PSD).

Evident, este aberant. Pe de o parte, PSD-ul striga sus si tare ca nu sustine guvernul liberal, dar, pe de alta parte, are ambitii de partid aflat la guvernare. PSD deja a trecut prin Parlament, cu sprijin liberal, masuri care vizeaza imbunatatirea situatiei electoratului sau. Caracterul straniu al logicii politice curente continua. Nu este clar daca PSD prefera aceasta abordare. Adica este clar ca nu a trintit guvernul Tariceanu 2 la motiunea PD de saptamina aceasta pentru ca sta prost in sondaje si este permanent nepregatit pentru anticipate. Dar de ce nu-i lasa pe liberali sa-si faca programul lor pentru ca, la sfirsit, lumea sa stie: politicile liberale au fost sau nu eficiente. Asa insa, cum vom putea sti daca sintem beneficiari de politici liberale sau social-democrate? Sa se prefigureze deja o alianta electorala pesedisto-liberala? Greu de crezut. Referitor la functia de informare a Parlamentului nostru, acesta este incapabil de a transmite un mesaj unitar, pentru ca este incapabil de consens si pentru ca partidele care pierd conjunctural la vot nu-si asuma niciodata rezultatul votului Parlamentului ca intreg.

Din acest motiv, Parlamentul nostru nu este decit o prelungire a tribunelor partidelor politice si un loc in care politicienii se duc in speranta ca vor da nas in nas cu un ziarist dornic sa obtina un punct de vedere. in ceea ce priveste functia de control pe care ar trebui sa o exercite asupra executivului si a altor institutii precum cele militarizate, Parlamentul nostru nu a dovedit ca ar avea oameni suficient de pregatiti pentru acest lucru. Aici rolul opozitiei in Parlament ar trebui sa fie determinant, ar trebui sa se opuna unui executiv format pe baza unei majoritati. Dar nu este foarte clar cine reprezinta astazi opozitia. Aceasta pare a fi formata din PD, PLD si PRM, dar este evident ca aceste partide nu pot face o opozitie comuna. Iar PD-ul si PLD-ul mai au oameni in structurile locale ale Guvernului si un om pe care-l sustin in fruntea statului, la Cotroceni. Iar din moment ce PSD nu se opune, ci impune, este evident ca este parte a guvernarii.

Toata pledoaria de mai sus nu este impotriva Parlamentului sau impotriva ideii de parlament. Este mai curind un punct de vedere care militeaza pentru reformarea Parlamentului nostru, insuficient democratizat, ceea ce s-ar putea realiza prin reformarea sistemului politic ca urmare a adoptarii unui nou sistem electoral care sa-i responsabilizeze si sa-i faca pe parlamentari reprezentativi. Parlamentul trebuie sa fie consolidat in raport cu partidele. Parlamentul are nevoie ca societatea sa-i furnizeze oameni competenti. Totusi, nu este clar de ce intirzie aceasta reformare atita timp cit toate partidele, presedintele, societatea civila declara ca isi doresc acest lucru... Sa fie oare pentru ca reformarea Parlamentului trebuie sa treaca prin Parlament?