OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Neculai Constantin MUNTEANU
Ultimii sapte ani de-acasa. Un ziarist in
dosarele Securitatii
Editie ingrijita si adnotata de Doina Jela, Editura Curtea Veche, Colectia „Actual“, Bucuresti, 2007, 368 p.

Saptamina trecuta, la emisiunea Ultima ora de la Realitatea TV, deputata PRM Olguta Vasilescu a spus ca ea a fost impotriva manualelor de istorie care mistifica istoria noastra. Olguta Vasilescu este „o stea in urcare“ a PRM-ului; spune multe bazaconii, dar are o naturalete timpa care ii permite prezenta in PRM. Si de ce ar fi deputata PRM impotriva manualelor de istorie, pe care le-a desfiintat ca o zmeoaica? Printre altele, pentru ca, intr-unul dintre ele, se aduc elogii postului de radio Europa Libera si lui Neculai Constantin Munteanu.
Vai, doamna Vasilescu! Chiar asa ceva invata copiii nostri? Ce oroare!... Dati-va drumul la indignare, nu mai stati nici o secunda pe ginduri, interveniti, rupeti manualul in fata noastra, protestati cu vehementa!...

Acuza calomnioasa si-a facut loc la Realitatea TV
Deputatei PRM Olguta Vasilescu nu-i place ca Neculai Constantin Munteanu e in manualele de istorie! Acesta a fost, a zis doamna Olguta, turnator la Securitate. De unde stie acest lucru? Peremista Olguta Vasilescu a spus ca activitatea de turnator la Securitate a lui Neculai Constantin Munteanu a fost dezvaluita la o emisiune de la Realitatea TV, la 100%, realizata de Robert Turcescu. intimplator, am vazut emisiunea lui Robert Turcescu – a fost transmisa in a doua zi de Paste – si n-a rezultat, nici o clipa, ce a sustinut deputata PRM.

Emisiunea a fost o discutie despre un fals dosar, pe care Securitatea i l-a confectionat lui Neculai Constantin Munteanu, dar in care nu exista nici un angajament semnat cu Securitatea al cunoscutului ziarist.
Regretabil – nimeni din emisiune nu a intervenit sa o puna la punct pe Olguta Vasilescu. Nici realizatorii emisiunii, Andrei Gheorghe si Corina Dragotescu, nu pareau sa stie ce s-a difuzat in emisiunile postului Realitatea TV, nu aveau habar despre „cazul“ Neculai Constantin Munteanu. M-as fi asteptat la o interventie telefonica de doua minute a lui Robert Turcescu, pentru clarificarea lucrurilor. Era de ajuns sa povesteasca principalele afirmatii din emisiune si, cu siguranta, deputata PRM si-a fi inghitit vorbele. Dar n-a fost asa. Astfel ca acuza calomnioasa si-a facut loc in emisiune si a ramas acolo. Si probabil ca, datorita eforturilor neostoite ale deputatei PRM, manualele de istorie nu vor mai vorbi despre activitatea anticomunista a postului de radio Europa Libera.

Iar Neculai Constantin Munteanu se va mai vedea, inca o data, pus la stilpul infamiei, asta dupa ce a aparut cartea care prezinta intreaga lui activitate in Romania, intre 1970 si 1977, asta dupa ce ziarele si revistele au prezentat, pornind de la carte, relatiile lui Neculai Constantin Munteanu cu Securitatea, asta dupa ce jurnalistul a sustinut la Radio Europa Libera un serial care demonstra cit de mirsave erau metodele Securitatii, care putea sa-i confectioneze un dosar de „informator“. Inclusiv revista Observator cultural a prezentat, in doua numere, un interviu cu Neculai Constantin Munteanu. Prima parte avea titlul: „N-am semnat niciodata un angajament cu Securitatea“ si fusese publicata in numarul 107, din 22-28 martie 2007. N-avem pretentia ca doamna deputat PRM Vasilescu sa citeasca Observator cultural, dar credem ca, in conditiile in care Neculai Constantin Munteanu a vorbit in mass-media romaneasca despre facatura de dosar produsa de ofiterul Costica Tanase, absenta unei reactii nu inseamna doar superficialitate, ci si rea-credinta. in sfirsit...

Cartea exista in librarii, a fost lansata la GDS, a fost insotita de o conferinta sustinuta la Teatrul National de Neculai Constantin Munteanu, intitulata Eu si ciinele meu, Securitatea!. Volumul Ultimii sapte ani de-acasa. Un ziarist in dosarele Securitatii are trei parti: prima – un dialog intre Neculai Constantin Munteanu si Doina Jela care clarifica contextul acelor ani, o a doua parte – dosarul de „informator“, si, in sfirsit, partea cea mai consistenta – dosarul „de urmarire informativa“, deschis in 1977, cind Neculai Constantin Munteanu trimite scrisori deschise lui Nicolae Ceausescu, lui Jimmy Carter, presedintele de atunci al Statelor Unite, ambasadorului SUA in Romania de la acea vreme si lui Paul Goma.

Falsul Securitatii
Dosarul de informator, pe numele „Calin“, este o facatura, un fals – Securitatea se ocupa, din plin, de asemenea lucruri! Falsul este al ofiterului de Securitate Costica Tanase, care, din 1970 si pina in 1974, l-a „adulmecat“ pe ziarist. Mai intii a vrut sa afle daca a avut in intentie fuga in Occident, de la Praga, cind N.C. Munteanu se afla intr-o vizita de documentare, trimis de Televiziunea Romana. Apoi, l-a tot siciit ani buni, pina cind, cu de la sine putere, Costica Tanase il face „informator“, fara stirea si fara acordul lui Neculai Constantin Munteanu, care a aflat abia acum ca i s-a dat si un nume de cod, „Calin“. Dar angajamentul de informator nu exista. De ce? Neculai Constantin Munteanu ii spune Doinei Jela: „Pentru simplul fapt ca niciodata n-am semnat un angajament si nici vreo nota informativa semnata «Calin» n-am dat. Ca sa rezumam, el zice ca da, m-a «recrutat» si am fost «informatorul» lui. Eu zic ca nu. Cuvintul lui contra cuvintului meu. Un specialist de la CNSAS, care imi cunoaste bine dosarele si in care cred, este de parere ca nu, n-am fost informatorul lor, am fost «in studiu pentru recrutare si atita tot». Cred insa ca am fost facut informator la gramada, la un sfirsit de an cind nea Costica statea prost cu planul“.

Cind ne cuprinde sila
Volumul aparut la Editura Curtea Veche contine tot ce a gasit Neculai Constantin Munteanu in arhivele Securitatii; toate documentele sint publicate, fara nici un fel de cenzura. Am de facut doua comentarii parcurgind aceste documente. Primul – nivelul abjectiei este infiorator. Colegi de serviciu, dar, in primul rind, o pleiada de securisti intra cu bocancii cu crampoane in viata lui Neculai Constantin Munteanu. il spioneaza la serviciu, ii confisca scrisori, il perchezitioneaza si ii rascolesc casa, il tin in ancheta peste 24 de ore, il iau cind cu binisorul, cind il dau cu capul de masa.

E o lume in care te simti insecta, boldul oricind te poate strapunge ca sa fii adaugat la insectar. Informatorii scriu aproape tot si – aici mi s-a parut ingrozitor – se dezic de vechii prieteni, de vechii amici. Cititi declaratia data de Duma Dana, de la pagina 195, si veti vedea cum va cuprinde sila. Aceasta Duma Dana e in stare sa faca orice pentru a-l incondeia pe Neculai Constantin Munteanu, scrie ca sa-i gidile pe securisti. Te mai poti numi om cind faci pe plac Securitatii si scrii intr-un mod monstruos despre Neculai Constantin Munteanu? Sa citam din declaratia Danei Duma: „Nu mi s-a parut omul unor mari gesturi si fapte, l-am privit intotdeauna cu oarecare mila, ca pe un om bolnav si lipsit de vointa“. Asa scria Dana Duma despre Neculai Constantin Munteanu la 12 aprilie 1977. Citi oameni n-or mai fi fost care sa-l vorbeasca de rau, inventind si distorsionind realitatea? Sint enorme pagini de denunt – pentru a face pe plac Securitatii, care incerca sa-l scoata nebun... „Am stat in picioare, dar am fost si una cu pamintul“, spune autorul cartii. Cu siguranta, nu doar Securitatea ii agravase precaritatea existentei.

Puteai sa nu fii lichea
Al doilea comentariu: Securitatea avea un arsenal de metode de distrugere, asa incit, in balanta eroism-abdicare, intotdeauna eroismul palea. Nu puteai sa fii erou, dar puteai sa nu fii ticalos, asta pare sa fie concluzia pe care o simt conturata dupa ce citesc cartea de documente a lui Neculai Constantin Munteanu. in carte exista si oameni „luminosi“, care, in conditiile date, aveau o purtare de oameni normali. Unul dintre ei, Valerian Sava, chiar daca e speriat de moarte, ingrozit de anchetele Securitatii declansate impotriva lui Neculai Constantin Munteanu, nu-l trateaza ca „ciumat“ pe colegul lui de redactie. Sta de vorba cu el, il primeste in casa si isi da seama ca N.C. Munteanu e intr-o mare primejdie. Naiv, crede ca Securitatea s-ar putea imbuna daca le-ar spune ca N.C. Munteanu e intr-o stare de „coplesire si sfirseala“. Valerian Sava, desi nu a incurajat gestul trimiterii scrisorilor de protest, nu l-a tradat, nu l-a infierat.

Chiar si in fata Securitatii, Valerian Sava incearca sa-l ajute pe N.C. Munteanu, nu vrea sa-i ingreuneze situatia. Rezulta foarte clar: comunismul romanesc cu greu permitea aparitia de eroi, de disidenti, de protestatari (Paul Goma, Doina Cornea, Dorin Tudoran si inca foarte putini), dar, cu siguranta, puteai sa nu fii ticalos si lichea.
Cind a ajuns la Europa Libera (colaborator pina in 1980, apoi angajat si realizator al emisiunii Actualitatea romaneasca), Neculai Constantin Munteanu stia clar ce lasa in urma. isi dorea sa vorbeasca – si a facut-o foarte bine – despre Romania, unde Securitatea continua sa fie o institutie criminala, unde teroarea, cu cit era mai apriga, cu atit lasa loc cultului personalitatii, desantata propaganda care slujea unui regim ce impingea la paroxism degradarea umana.

N.C. Munteanu nu figureaza in evidentele SIE!?
Neculai Constantin Munteanu a fost, la Europa Libera, urmarit, amenintat, in 1989 a fost avertizat ca poate fi omorit, a primit in casa, la München, persoane care pareau sa injure virtos comunismul, dar care l-au turnat la Securitate imediat dupa ce s-au reintors la Bucuresti. Activitatea sa la Europa Libera nu se afla in dosare. Iata ce spunea N.C. Munteanu in conferinta de la Teatrul National, din 6 mai 2007:

„Dupa cum nu stiu si nici nu inteleg de ce Serviciul de Informatii Externe a comunicat CNSAS ca numele meu nu figureaza in evidentele sale. Trebuie sa fie vorba de o gluma. Sau de un adevar mai gogonat decit disidenta lui Ion Iliescu. Daca nu cumva dosarul meu o fi cazut pe dupa vreun dulap mai greu de urnit sau se va fi ratacit prin cine stie ce sertar. De existat ar trebui sa existe.
in Melita si Eterul, varianta Mihai Pelin, UM 0544 este citata de peste 150 de ori, numele meu de peste 75 de ori, iar numele lui Emil Hurezeanu de peste 55 de ori. in plus, mai toate sedintele, analizele si planurile de masuri pe care Securitatea mi le-a dedicat au fost animate si de ofiteri ai Centrului de Informatii Externe. [...]

Cum eu nu cred ca un om de 65 de ani, aflat departe de tara, ar mai putea fi un pericol pentru Romania, ar ramine ca agenti ai fostei securitati, preluati de SIE, se afla inca in natura si nu pot fi deconspirati. Foarte bine, sa-i pastreze, nu ne intereseaza. Dar asta s-ar putea sa mai insemne si ca SIE pastreaza in structurile sale schelete vii si grele ale Securitatii care au fost angajate in lupta impotriva Europei Libere si au fost amestecate in mirsavii, actiuni de compromitere, atentate cu bombe, injunghieri, molestari si, poate, si crime. Este posibil acest lucru intr-un serviciu care trece drept cel mai reformat, cel mai modern dintre serviciile de informatii romanesti si cel mai racordat la importante si onorabile servicii de informatii straine? Si asta intr-o tara care face parte din NATO si a intrat si in Europa? in aceste conditii, SIE mai pastreaza in rindurile sale membri ai defunctei Securitati sau doar ii acopera? Acopera SIE sursari abjecti ca Ion Stan, Laurentiu, Niculescu, Popa, Stefan, Toma Costica, Franklin, Karus si pe ofiterii care i-au pilotat, angajati in operatiuni importante si grave impotriva Europei Libere? Desi Europa Libera, s-a recunoscut oficial, a contribuit «la inlaturarea totalitarismului comunist si la instaurarea valorilor democratiei si ale libertatii in Romania»...

Asta ar insemna ca SIE pare sa fie nu numai urmasul si aparatorul UM 0544, dar si aparatorul intereselor strategice ale fostului regim comunist. Ceea este de neconceput la 17 ani de la caderea acelui regim, de neconceput pentru un serviciu de informatii modern, reformat, racordat la structuri informative europene. [...] adevarat, la CNSAS au inceput sa soseasca si dosare de la SIE. Cu tiriita, cu multe pagini lipsa. in principal ale unora dintre fostii nostri colegi care nu mai sint in viata si nu mai pot reactiona. Sint acolo lucruri grave, unele abominabile si pentru ele sint inca oameni in viata care ar trebui sa raspunda. Moral daca nu si altfel. Asa ca odata cu complimentele mele pentru stralucita modernizare prin care a trecut, i-as ruga pe domnii de la SIE, care, desigur, nu mai au nimic de a face cu defuncta Securitate, sa gaseasca si dosarul meu inainte de a fi mort si livid. Am nevoie cit sint inca in viata de partea mea de adevar. Noi toti avem nevoie de adevar“.

Mi-as permite, in final, sa spun ca scrisoarea lui N.C. Munteanu catre Nicolae Ceausescu este unul dintre cele mai bune documente despre acea epoca, o analiza necrutatoare, facuta cu precizie, o revolta sustinuta de argumente, unde ziaristul spune – se intimpla in 1977: „Nu mai vreau sa fiu mintit. Nu mai vreau sa mint. Nu mai vreau sa ma las mintit“. Ultimii sapte ani de-acasa devine nu doar ceea ce considera N.C. Munteanu a fi „partea mea de adevar“, ci „partea noastra de adevar“. Cu siguranta, alte si alte documente, cele care ajung la CNSAS, vor intregi un adevar care, astazi, umbla cu capul spart. Sa stim ce s-a intimplat, sa stie ce i s-a intimplat – e ceea ce-si doreste Neculai Constantin Munteanu, inainte ca lumea sa spuna: „a fost un om bun“.