OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Platforma liberala a aparut in mod natural. Oriunde competitia politica, libera exprimare si opozitia interna sint suprimate si nu li se creeaza un spatiu de manifestare, mai devreme sau mai tirziu va aparea o rabufnire a fortelor tinute in friu, care intotdeauna se manifesta mai violent (la nivel simbolic) decit s-ar fi manifestat intr-un cadru democratic. Actiunea politica pusa la cale de Stoica si Stolojan isi are radacinile si legitimitatea in modul diletant de a face politica al lui Tariceanu si al gruparii acestuia.

PNL-ul, cel de dupa 1990, a fost mereu un spatiu democratic, incomparabil mai democratic si mai permeabil decit oricare alt partid postdecembrist. PNL-ul de astazi, cel de sub Tariceanu si gruparea lui, este la fel de inchistat precum PSD-ul lui Adrian Nastase din anii 2002-2003. Continuind comparatia, constatam ca „aparatul“ PNL nu este functional la nivelul PSD-ului anilor 2003-2004, si asta pentru ca social-democratii au pus in istoria lor mai presus de democratie si transparenta valori precum autoritatea, disciplina, eficienta. Ceea ce nu a fost si nu este cazul PNL-ului. Gruparea oligarhica incropita de Tariceanu a acaparat tot si foloseste resursele statului pentru a imparti functii si a cumpara putere. Criterii precum competenta sau profesionalismul nu au fost aplicate niciodata de cind sint ei la putere.

Sa ne uitam doar la ministrii PNL-ului, care, cu doua exceptii – la externe si agricultura –, nu inseamna nimic in aceasta guvernare. Greseala majora a liberalilor de tip Tariceanu sau Olteanu a fost rapacitatea. Odata cu preluarea puterii, legitimitatea lor diluata i-a impins spre a-si consolida puterea atit in Alianta, in Coalitie, cit si in propriul partid. Iar in partid strategia lor a vizat exclusiv piinea si cutitul. Crezind ca monopolizeaza tot, au reprimat opozitia interna si au confundat viata de partid cu guvernarea. A urmat o perioada in care viata de partid a tins spre hibernare. Comisiile de oameni politici au devenit inactive, nu s-a mai construit nimic, secretariatul partidului a fost neglijat. Cineva le-a bagat in cap, gresit, ca rezultatele electorale viitoare depind exclusiv de rezultatele guvernarii. Dar rezultatele electorale tin de mult mai multe lucruri, printre care credibilitatea liderilor, capacitatea organizationala, competitia interna, care sa promoveze valorile, erodarea la guvernare si altele.

Excluderile masive din partid au legitimat actiunea politica a Platformei Liberale. Si au fost explicate prin faptul ca cei vizati exprimau opinii contrare gruparii care detinea puterea nu in cadrul partidului, ci in afara acestuia. Dar deja, la acea data, structurile de dezbatere ale partidului erau inhibate prin modul hapsin de a face politica al gruparii Tariceanu.
Pe de alta parte, Platforma, o noutate in politica romaneasca in ceea ce priveste abordarea, a creat o structura in care fortele tinute in friu in PNL si fortele simpatizante ale liberalismului (PNL-ul a neglijat mai mereu ceea ce se afla in afara lui) sa se poata manifesta. Bazindu-se pe teoria bulgarelui de zapada, „platformistii“ incearca sa recistige puterea in PNL. Dar este greu, asa cum orice inceput este greu. O astfel de structura are nevoie de un secretariat central si de grupuri locale de initiativa in toata tara. Agenda celor care au aderat este destul de diferita. Platforma a adunat oameni nemultumiti de politica lui Tariceanu, dintre care multi vor sa „dea lovitura“ in filialele de care au apartinut (sau inca mai apartin), unii, cei mai dogmatici, nu concep o „Platforma“ in afara PNL.

Unii sint interesati sa-si consolideze din timp o pozitie in cadrul Platformei pentru a putea sa creeze politici in eventualitatea obtinerii puterii, iar altii, ce-i drept, mult mai putini, adera la Platforma din convingeri exterioare PNL-ului. De obicei, acestia sint liberali neactivi politic, care si-au pus carierele mai presus de viata de partid. Evident, ei nu prezinta incredere pentru cei „cu state vechi“ si cu cotizatia la zi.
in concluzie, viata liberala fierbe, oamenii sint activi, isi consuma „energiile creatoare“ in lupte fratricide. Adeptii Platformei hiperbolizeaza gafele celebre ale lui Tariceanu, care, impreuna cu gruparea sa, minimalizeaza (sau subestimeaza) noua miscare liberala. Ce-i drept, de cind Platforma s-a lansat, PNL-ul, cel din filiale, a rarit cu mult sedintele, iar, daca acestea se tin totusi, ele sint fara membri, ci doar cu cei de la conducerea filialelor. Iar membrii, lipsiti de partidul lor, pun la cale revolutia in partid, ca ilegalistii, pe ascuns, de frica sa nu-si piarda functiile.