OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ca participanta la dezbaterea privind analiza stagiunii teatrale incheiate si fiind de acord cu marea majoritate a celor exprimate in cadrul placutei, dar si fructuoasei intilniri, nu-mi ramine decit sa punctez citeva idei ramase oarecum neatinse in cadrul discutiilor.
In primul rind, este de subliniat faptul ca manifestari precum Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea (care incearca frumos sa renasca, in haine noi), Festivalul Dramaturgiei Romanesti de la Timisoara (caruia nu-i lipseste decit o mai atenta grija in selectionarea productiilor invitate), Festivalul International de Teatru Atelier de la Sfintu Gheorghe (a carui diluare de profil ar trebui sa le dea de gindit organizatorilor, caci ar fi mare pacat ca singurul festival de gen „ramas pe baricade“ sa isi piarda si el specificitatea) isi pot continua, de bine de rau, existenta, ele reusind sa aiba loc in ciuda fondurilor financiare alocate de la an la an cu din ce in ce mai multa parcimonie. De remarcat, de asemenea, ca Festivalul Dramaturgiei Contemporane de la Brasov reuseste sa-si pastreze tinuta, ca Teatrul Dramatic din Brasov incepe sa se impuna mult mai pregnant.

De asemenea, Festivalul de Comedie, prin selectia din ce in ce mai riguroasa, are toate datele pentru a deveni un eveniment important si asteptat de publicul bucurestean. Cit priveste lucrurile exotice, as aminti de cele doua evenimente puse in practica de Ioan Holban la Nationalul din Iasi, prin initierea insolitului Festival de Teatru Idis, dar si a interesantului, ca idee, Festival „Cehov“.
De salutat venirea a noi directori de teatru si, cu precadere, cea a lui Stefan Iordanescu la Arad, care va resuscita, probabil, atmosfera unei institutii teatrale ce poate concentra forte noi. Cu siguranta, stresul si sicanele la care un director este supus atunci cind isi asuma aceasta responsabilitate duc la o uzura careia unii aleg sa-i puna capat la un moment dat. De asemenea, trebuie precizata importanta unei strategii manageriale, in contextul in care teatre precum cele de la Galati, Botosani sau Piatra Neamt, care au fost ani de-a rindul institutii de prima marime in peisajul teatral romanesc, nu reusesc nicidecum sa-si revina din marasm.

Nu trebuie uitata activitatea concertata a unor edituri profilate pe carte de teatru, care isi duc inainte foarte serios programele, si as aminti cu precadere UNITEXT-ul lui Marian Popescu sau colectia coordonata de Florica Ichim, patronata de revista Teatrul Azi. La capitolul eveniment editorial, citez, de departe, cartea Mirunei Runcan, Teatralizarea si reteatralizarea in Romania.
Un ultim punct, neatins, din lipsa de timp, in aceasta discutie despre stagiunea trecuta, ar fi cel legat de legislatie. In pofida eforturilor lui Mihai Malaimare, dar si a solicitarilor pe care conducerea teatrelor le-a inaintat pentru reglarea normelor de functionare a institutiilor de gen, nu au fost initiate nici macar legi speciale care sa le faca posibila existenta, inca foarte departe de normalitate.