Patapievici, Băsescu şi ura

Autor: Ovidiu ŞIMONCA | Categoria: Editorial | 10 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Preşedintele Traian Băsescu va avea de dat seamă în faţa istoriei pentru modul în care societatea românească s-a antagonizat. Discuţiile, dezbaterile, injuriile, opiniile mai bine sau mai prost formulate se poartă, în covîrşitoare măsură, doar la cele două extreme: a fi cu Băsescu sau a fi anti-Băsescu. Dihotomia nu poate fi depăşită cu nici un chip. Cei acuzaţi că sînt „intelectualii preşedintelui“ nu fac un simplu pas spre echilibru, desprinzîndu-se de această trenă nefastă. Dimpotrivă, vieţile lor, purtările lor, articolele lor par a avea drept scop primordial pe acela de a-i acuza pe ceilalţi că nu înţeleg ce mare personalitate e preşedintele Băsescu. Dacă nu înţelegi că preşedintele Băsescu e o lumină unică în istoria României, gata, eşti terminat, ţi se pune ştampila: ai ajuns să fii comunist, ţii cu mogulii, faci jocuri dubioase şi, ceea ce e mai grav, eşti orbit de ură.

Am citit săptămîna trecută, în Evenimentul zilei, un text năucitor al lui Horia-Roman Patapievici, intitulat „Cultura democratică şi consensul urii“. Trecem peste faptul că Horia-Roman Patapievici, funcţionar al Statului român în serviciul României, ar trebui să se abţină de la comentarii politice partizane. Să acceptăm, totuşi, că domnia sa simte nevoia să se exprime civic. (Apropo: de ce domnul Patapievici, dacă are aşa un apetit civic, n-a semnat comunicatul prin care se cerea trecerea în legalitate a Universităţii „Spiru Haret“. Să se fi simţit jenat de modul în care angajata sa, Adriana Popescu, de la ICR Berlin, s-a ploconit în faţa lui Aurelian Bondrea – a se vedea Observator cultural, nr. 485, din 30 iulie 2009, în care am reprodus declaraţia linguşitoare a Adrianei Popescu, dată, în numele ICR-ului, în faţa lui Aurelian Bondrea, cu care doamna Popescu dorea deja să colaboreze pe „scena“ ICR-ului).

Dar să consideri, cum face domnul Patapievici, că toţi cei care nu-l mai vor preşedinte pe Traian Băsescu, sau îl critică, sînt atinşi de ură e prea mult. Să găseşti similitudini între „ura“ faţă de Traian Băsescu şi ura „din mediile antisemite, în Germania anilor ’20“, e deja hiperdimensionat. Societatea românească este compusă şi din oameni care s-au săturat de Traian Băsescu şi nu-l mai vor preşedinte. Unii dintre aceşti oameni se exprimă în ziare şi reviste, dar nu toţi o fac precum la Antena 3, la „Sinteza zilei“, unde deja e un laitmotiv obsesiv atacarea lui Traian Băsescu – s-or fi săturat şi bieţii telespectatori de asemenea atacuri, unele imunde. Asta nu înseamnă că toţi cei împotriva lui Traian Băsescu iau ca reper Antena 3.

Numai că Horia-Roman Patapievici nu dă exemple, ci generalizează nepermis. Şi în paginile revistei Observator cultural au fost articole care îl criticau pe preşedintele Băsescu. Să fim şi noi orbiţi de ură? Sîntem de părere că preşedintele Băsescu nu e un personaj infailibil, că e necesar să sancţionezi greşelile, gafele şi prostiile preşedintelui României. Sîntem de părere că preşedintele a îndepărtat foarte mulţi oameni valoroşi din jurul domniei sale (Andrei Pleşu, Renate Weber, Adriana Săftoiu etc.), rămînînd cu Elena Udrea, care se prezintă ca substitut al preşedintelui şi pentru care toate energiile din PDL şi de la Cotroceni sînt folosite, să o protejeze. Într-o ţară în care subiectul „Elena Udrea“ a devenit primordial, deja avem o problemă. Într-o ţară în care Elena Udrea nu respectă un criteriu fundamental de funcţionare a democraţiei – audierea într-o comisie a Parlamentului –, deja e foarte grav. Dacă domnul Patapievici se consideră un om echilibrat, care nu-i ţine partea preşedintelui, aş vrea să ne spună cum se cheamă în limbaj politologic acest caz al Elenei Udrea? De ce un ministru nu se prezintă în faţa Parlamentului pentru a explica cheltuirea banului public? În ce fel de ţară trăim, dacă apropiaţii preşedintelui o protejează pe Elena Udrea, iar duşmanii ei devin şi duşmanii preşedintelui? Chiar vă place, domnule Patapievici, modul în care a ajuns ţara asta, unde nu poţi să faci o anchetă parlamentară, pentru că Elena Udrea e protejata preşedintelui şi nu trebuie deranjată?

În opinia noastră, un comentator la ziar, cum ar trebui să fie domnia sa, are nuanţe, are subtilităţi, vede şi ce e bine, şi ce e prost la preşedintele Băsescu, vede şi cum Guvernul României se sufocă într-o criză, bîjbîie fără soluţii (guvern pe care preşedintele l-a visat ca pe o soluţie miraculoasă pentru ţară). Eu aşa cred, cu umila mea părere, că ar trebui să fie un comentator la ziar: atent la problemele oamenilor, la cititori. (De cînd, oare, nu s-a mai plimbat domnul Patapievici, pe jos, de la sediul ICR pînă în Piaţa Universităţii, să afle ce probleme au oamenii? Îl invit, împreună cu Carmen Muşat, să facem o plimbare prin Bucureşti; îl puteţi lua şi pe Mircea – berea, sucul şi cafelele le dăm noi, cei orbiţi de ură.)

Să-ţi foloseşti rubrica de la ziar ca să teoretizezi ura este una dintre inadecvările unui publicist. Domnule Patapievici, cititorii vă aşteaptă să vă plecaţi urechea şi să vă folosiţi inteligenţa la desluşirea unei Românii reale.

Tipul acesta de discurs disperat – dacă nu te prosternezi în faţa preşedintelui Băsescu, gata, dai ţara pe mîna mogulilor – are ceva inexplicabil. Şi dacă nu mai este reales preşedintele Băsescu ce se schimbă în viaţa noastră? Viaţa noastră, în termeni de înfrîngere şi de victorie, de chibzuinţă, de rost, ţine de (re)alegerea unui preşedinte? Chiar atît de mărginiţi sîntem, să ne punem toate speranţele şi ţelurile doar intr-un preşedinte? Atunci, ne anulăm individualitatea şi spiritul critic. Şi trăim doar pentru Traian Băsescu.

Recomanda articolul prin:

Comentarii utilizatori

felicitarilia - Joi, 20 August 2009, 11:51

domnule Simonca, va redescopar cu placere dupa mai mult timp, cand n-am mai stiut ce faceti. felicitari si acestui loc de tinuta intelectuala. parca simt ca pot sa mai respir. parca nu e totul pierdut. spuneti totul mai bine decat as putea s-o fac eu. cred ca ar trebui sa faceti mai mult pentru promovare.

Fain articolBogdan Duca - Joi, 20 August 2009, 13:18

Felicitari pentru articol! Mi-ar placea tare mult sa citesc si un articol despre plimbarea de la ICR la Piata Universitatii... Sau macar sa aflu ca aceasta plimbare a avut loc....

partizanatulboris marian mehr - Joi, 20 August 2009, 16:28

încerc sa inteleg atasamentul pentru actualul preş.desigur ţara are nevoie de o anumita stabilitate, nu cred ca este vorba doar de interese personale, necazul este că presedintele nu poate face nimic, nici rau, nici bun, iar ca prezenta are ceva care ma face sa nu-l simpatizez, un vedetism neplăcut, comparaţia cu antisemitismul este o tampenie

Cum am ajuns sa imi placa Vali Vijelie?Cineva - Joi, 20 August 2009, 19:21

(Pentru Domnul Simonca)

Cu siguranta ca toti am auzit de acest personaj, chiar daca nu i-am ascultat vreodata muzica infecta. Domnul Vijelie are mult aplomb la romani. La cei mai multi, bineinteles. Scurs dintr-o societate croita dupa faptura lui, Vali Vijelie canta la paragheliile cu nunti si botezuri din tara asta fara sa plateasca un ban la stat. E, cum s-ar zice si dupa culoarea pielii, la negru. Pentru autoritati, maneaua nu cotizeaza. Nu cred ca aceasta reprezinta pana la urma problema mea sau a noastra, cei care nu lucram in administratia de stat.
Vali Vijelie s-a incununat ca regele muzicii de pahar, iar, pe langa faptul ca este tare agramat si fara scoala, Vali, fireste, are o imagine foarte buna despre el insusi. Ii plac masinile de lux, casele mari, excursile scumpe, ca tot omul. Poate de aceea unele posturi ii dedica lui si celor de teapa sa emisiuni intregi. Este grobian si sincer. Marlan si simpatic, in sensul smecheresc al cuvantului. Multi simpatizeaza cu firea lui din topor, perfect nesfeluita, cu felul frust in care s-a realizat in viata. Desi cat se poate de troglodit, Vali, epitom al intregului norod, este, cum s-ar zice, un hedonist de mare calibru: si nici nu ascunde ca ii plac banii, banii care aduc bunuri mobile si imobile, conturi uriase si imense satisfactii in plan personal. Gagici si bairam!
Nu incape nici cea mai mica indoiala ca Vali V. reprezinta, din punctul de vedere al domniilor Patapievici, Liiceanu, Mircea Mihaies et al., omul de gloata, individul decerebrat si degradat al umanitatii noastre tarzii. Sa nu fim de acord cu rictusul lor chinuit atunci cand ne confruntam cu tipologia de mai sus?
Ca domnul VV sunt multi, pe o treapta mai inalta a scarii abjectiei, in politica romaneasca. Sunt numerosi demnitari ce, in ciuda unui vocabular mai cizelat si a catorva idei de buzunar iscusit alese, impartasesc valori foarte asemanatoare cu domnul Vijelie. Ii zic domn, deoarece daca putem sa zicem "domnul Mazare", presupun ca domnul Vijelie nu suna a sacrilegiu.
Floarea intelighentiei romanesti se intovaraseste, data fiind conditia slujbelor la stat pe care le detin, cu politicieni de teapa lui Vijelie. Vanghelie, Vadim, Becali, ma intelegeti la cine ma refer? Doar domnii TRU si Cristian Preda, adevarate somitati in spatiul nostru intelectual, nu sunt intamplator colegi cu domnii enumerati mai sus. Cu ceva noroc, ar fi putut fi colegi si cu domnul Vijelie in Parlamentul Europei.
Dar ramane un aspect, un pinten in calcaiul lui Ahile: daca le citesti cartile, articolele, publicatiile, etc. intelectualilor-politicieni – acesti filosofi, erijati utopic in regi – un rigid simt al demnitatii ultragiate, al moralitatii intransigente, al elevatiei culturale care isi asuma merite nemaipomenite transpar din discursul lor. Dupa cazul de anahoreza culturala din "Zbor in bataie sagetii", dupa vocea moralist-inchizitoriala, fara nuante, fara ocolusuri din "Apel catre lichele", dupa articolele vitriolante si dure ale altora din acelasi grupuscul select, prezenta fizica a unor insi ca domnii Vijelie, Vanghelie, Vadim ar trebui sa trezeasca fie oroarea, fie resemnarea in fata turpitudinii pana si unui fidel cititor al operelor domnilor Patapievici, Liiceanu, TRU, Tismaneanu, Preda &Co. Conform nivelului de asteptari al acestor respectabili domni, orice partizanat cu oameni dubiosi si nuli pare a fi exclus.
In realitate, lucrurile ne pun serios pe ganduri. Aici simtim pintenul care stapunge carnea virgina. Stim ca intelectualii pot construi, tese si prepara palate de concepte, broderii de haine, festinuri de teorii si principii, iar, in viata reala, intelectualii sa fie homeless, dezbracati si cu burta goala. Aspira si ei, ca tot omul, la exact aceleasi lucruri ca domnul Vijelie, insa cu mai mult rafinament, subtilitate, in numele unei morale de vorbe, de fapt, ce mai tura-vura?, vor si ei ce are domnul Vijelie, dar pe merit.
Si atunci se aciueaza pe langa mari fete in stat, si, cu profunzimea inscrutabila a mestesugului limbii, ocupa pozitii inalte, de consilieri, presedinti de institute, sefi de cancelarii si tot asa. Ani intregi. Doua mandate, in situatia cea mai optimista. Suficient timp ca sa facem plinul.
2000 de euro de la Universitate, 10000 de la Parlamentul Europei, 30000 drepturi de autor, cateva mii datorita prezentei la televizor intr-o emisiune fara rating, sute de diurne, etc. plus beneficiul de a face networking la nivel inalt. Totul in numele principiilor, pentru Zeus!
Case, masini, burse, execursii platite de stat, conturi grase, dincolo de fatada! Principii si valori, aici, pe scena!
Recunoasteti similitudinea, in esenta, cu domnul Vijelie?
Dar luati aminte un fapt: Vali Vijelie nu se ascunde, nu pozeaza, nu apara valori. El este simplu, din popor. Masca lui nu exista. Mitocania grotesca si sinceritatea primitiva ii tin loc de persona.
Intr-un fel, nu ne poate pacali. Si nici nu vrea sa o faca. Nu dezamageste, fiindca nu detine stachete. De fapt, distreaza. E inofensiv. E ghidus, e de panarama, e omul din spatele principiilor si a fanteziilor retorice livresti. E ca ei, dar, prin comparatie, fara suprastructura!
De aceea poate domnul Vijelie mi-a devenit un pic simpatic. Nu insa si muzica lui.

retro-versiuni reluate...LISENT - Joi, 20 August 2009, 20:24

Da, felicitari pentru articol (atat pentru continut, cat si pentru ton). Ne-am putea intreba (deja retorica intrebare...), cine e de rau augur, personajul, sau creatorii lui?
Se pare ca nici caracterul dlui H.R. Patapievici nu a rezistat orbirii produse de cataracta puterii, prin aceasta dezonoranta inrolare (nici mai mult, nici mai putin dezonoranta decat orice alta inrolare in/sub Linia Puterii), generand acelasi tip de dilema, pusa-n pagina de Julien Benda, un autor drag si dumnealui - pt. care a devenit, din pacate - personagiu.

ptr CinevaAltcineva - Joi, 20 August 2009, 22:14

Domnule Cineva, jos palaria!
Patapievici &comp ar trebui sa fie obligati sa citeasca zilnic textul dvoastra. Poate intr-o luna li s-ar face, in fine, rusine si ar demisiona inainte de al doilea mandat al sefului lor.

viata noastrakokolicococoboy - Joi, 20 August 2009, 23:56

"Şi dacă nu mai este reales preşedintele Băsescu ce se schimbă în viaţa noastră? Viaţa noastră, în termeni de înfrîngere şi de victorie, de chibzuinţă, de rost, ţine de (re)alegerea unui preşedinte? Chiar atît de mărginiţi sîntem, să ne punem toate speranţele şi ţelurile doar intr-un preşedinte?"

A noastra nu, dar a lui Patate...

H. R. Patapievici si tutarul I. T. MorarVocea ratiunii - Vineri, 21 August 2009, 00:07

Este de la sine inteles, pentru orice persoana rezonabila si cu o minima inteligenta (fie chiar si cu o ascutime a mintii nativa) acumulata la capatul anilor de studii sau ca experienta de viata, ca trompeta (sau flasneta?) pedelisto-basesciana Horia Roman Patapievici isi face mendrele pe bani publici. De fapt, la ICR se lucreaza exclusiv pentru aranjamentele regelui neincoronat, omnipotent si inamovibil cu voie de la Cotroceni, si pentru oamenii sai de casa, adulatorii lui Basescu, indivizi lipsiti de scrupule si de o rapacitate inimaginabila. In grupul de alesi ai Divinitatii cotroceniste se afla, la loc de cinste, scriitorasul veninos si degraba risipitor de bani publici Ioan T. Morar, un tutar al lui Patapievici, care isi perie stapanul in mod dizgratios ori de cate ori are prilejul, in schimbul unor repetate si profitabile sejururi pe banii statului, la ICR din strainatate, unde chipurile isi prezinta public opera. In majoritatea cazurilor, la conducerea ICR-urilor din capitalele europene au fost numite, de catre Patapievici personal, nulitati absolute, anonimi care si-au demonstrat cu balosenie fidelitatea fata de vremelnicul presedinte de la centru.

n-o sa pupati plimbarea aiaBerkeley - Vineri, 21 August 2009, 10:07

Ma mir domnule Simonca ca va lasati dus de aceasta manea mediatica, razboiul impotriva lui Basescu...ma asteptam de la un om de cultura si finetea dumneavoastra la o intelegere mai nuantata... HRP constata in acel articol si, poate, nu reuseste sa exprime limpede, intensitatea urii fata de o persoana ca fiind egala cu ura impotriva unei rase...Basescu nu este nici mai rau nici mai bun decit alti presedinti din Europa si de aiurea...a fost votat pt promisiunea ca va fi jucator si asa a si fost...nu a reusit prea mult si discutia este lunga aici (de la legislatie la contextul istoric)...dar de aici si pina la a dezvolta o ura obsesiva fata de persoana sa pentru niste gafe obisnuite (vezi Sarkozy, Berlusconi etc..) este aberant. HRP analizeaza asta si nu a vrut banuiesc s-o treaca in zona ideologizarii gen Rene Girard. A preferat sa traduca in limbaj jurnalistic complexul bouc emissaire fara sa-l numeasca explicit ...a evitat citatele prea obositoare pentru cititori gen Garfield si Pro Doc ...Ce justifica amploarea urii si argumentatia ei penibila ( a se vedea comentariul de mai sus cu Vali Vijele)?...Chiar daca nu ne e simpatic, Basescu nu a amutit presa, nu a directionat sau falimentat fonduri, nu a lasat serviciile sa-si faca de cap,nu a implicat tara in proiecte dubioase internationale, nu a semnat tratate istorice aiurea, nu a a atitat clase sociale unele impotriva altora, nu s-a facut "clientul" celor din top 300, n-a dansat cum i-a cintat ursul de la rasarit..si multe altele ..Uluitor si naucitor e ca nu sesizati finetea ideii din articolul acela...situatia tribala pe care o traim este descrisa perfect de Rene Girard (Le violence et le sacre dar si in La voix meconnue du reel).... Nu inteleg de ce va inregimentati intr-un curent mecanique aberant fara sa vedeti in profunzime fenomenul si devenind complice la "Institutionalizarea Urii"...Sper din tot sufletul sa nu pupati, plimbarea aceea cu HRP pina la p ta Universitatii

Nu e H.R.P. directorul lui Basescu ?Treize - Vineri, 21 August 2009, 11:28

Domnul Simonca, in afara oricaror banuieli de cumetrie politica, scrie un articol echilibrat pe tema absurditatii sensului dat de Domnul Patavievici,intr-un articol de ziar, "consensului urii" in democratia totalitara basesciana. Bravo! In mod indubitabil, a inceput sa se vada ca H.R.P.(saracul!) - deconteaza la greu postul de director stipendiat de Base. O face chiar cu un voluntarism ciocoiesc incalificabil. Or, asta nu se incape ! Ce e copil?

Pagini:1 2 3 4 Urmatoarea