OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Tema I: Laurii

Anul 2000, sfirsit de secol si mileniu, a parut un an fast pentru Intiistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane. Medaliile au curs, prezenta mediatica a capatat dimensiuni de apoteoza. Patriarhul Teoctist a devenit membru de onoare al Academiei Romane. Presedintele Academiei, Eugen Simion, l-a asezat printre ginditorii neamului pe retorul nostru in al carui timbru recunosti usoare semne de alfabetizare. Alt presedinte, al Romaniei, l-a decorat. Asociatia unor medici i-a oferit si ea o diploma. Ministrul Culturii i-a inminat medalia Eminescu, dovada pesemne a spiritului sau cind dirz, cind liric.

De la Elena Ceausescu nu am mai vazut pe nimeni pina acum sa primeasca, intr-o succesiune rapida, atitea onoruri, medalii si diplome cum s-a intimplat anul trecut cu Patriarhul Teoctist. Unde se afla motivatia? Care este mecanismul care face ca atitea institutii sa-si nege conditia, dind un semn de recunoastere cuiva care, dintr-o suta de motive, nu-l merita?
Nu am alta explicatie pentru acest tur de forta al Capului BOR decit excelenta orchestrare a initiativelor Patriarhiei. Iar prin asta, o dovada a coerentei depline a acestei institutii, cum nici o alta nu se poate bucura astazi in Romania. Nici macar Armata si serviciile de informatii nu au putut asigura, dupa revolutie, unitatea de vointa, mijoace si interese de care se bucura la virf Biserica Ortodoxa Romana. Dotata cu o disciplina mai mult decit militara – intrucit Biserica controleaza viata slujitorilor sai si „dincolo de programul de lucru“ –, bucurindu-se de o viziune unitara prin raminerea la un corp doctrinar rudimentar, rar incercat de indoiala unei interpretari inalte –, in sfirsit, solidara prin interese materiale care nu pot fi garantate decit „de sus in jos“, BOR reprezinta un corp cu care greu poate intra in competitie vreo institutie din Romania. Astfel a fost posibil ca BOR sa-si impuna interesele peste tot.

Tema II: Media

Aceasta putere de a influenta substanta si imaginea evenimentelor este, cred, explicatia pentru tacerea nefireasca pe care o arata presa fata de ultimele dezvaluiri asupra Patriarhului. Monitorul din Iasi, in numarul sau de simbata 13 ianuarie si, pe urma lui, Evenimentul zilei de luni 15 ianuarie au facut referiri la un document care probeaza implicarea lui Teoctist Arapasu in devastarea unei sinagogi. Teoctist, nu numai colaborator comunist, ci si legionar! O pata rosie si una bruna! O informatie de o asemenea gravitate ar fi fost un foc, si nu de paie, capabil sa mentina interesul opiniei publice timp de saptamini. Daca nu as sti grija profesionalizata cu care BOR intretine legaturi cu redactiile cotidianelor, televiziunilor si posturilor de radio, m-as mira foarte ca focul mediatic a fost atit de repede stins.
Sursa dezvaluirilor, importantul document datat 30 ianuarie 1950, apartine Arhivei SRI, fondul Documentar, dosarul 909, fila 510. In el se fac referiri la Teoctist Arapasu, pe atunci arhiereu si cu functie de vicar, „fost legionar cu activitate intensa si cu participare la rebeliune, devastind Sinagoga din strada Antim impreuna cu legionarii Grigore Babus, preot la patriarhie, Mitrofan Chiriac si altii. Arapasu, in urma legaturilor ce le-a avut cu patriarhul (Iustinian Marina), a reusit sa detina o influenta asupra acestuia, care are intentia si va sustine pe Arapasu sa ocupe postul de Mitropolit al Moldovei, la viitoarele alegeri“.

Desigur, Patriarhia a negat imediat dezvaluirea, numind-o „simpla fabulatie“. Chiar a fost lansata ideea, cu o logica transparenta, ca documentul ar fi fost o diversiune a sovieticilor care ar fi urmarit atunci distrugerea bisericii nationale. (Ca si cum sovieticii ar fi transformat in oficina lor numai Securitatea, nu si Bisericile din Romania.) Din fericire, o noua generatie de istorici a inceput sa exploreze obscurii ultimi saizeci de ani. Ii datoram lui Dorin Dobrincu descoperirea documentului la care am facut referire. Dar materialul invocat este numai punctul de plecare asupra unor cercetari in curs. Istoricul Gabriel Catalan a plecat de la document si a reusit verificarea si detalierea informatiei prin alte date directe si indirecte.
Raminind la primele, as nota extinderea cercetarilor sale asupra fondului privitor la problema cultelor. (Documentul anterior face parte dintr-un dosar privitor la tema legionara.) In dosarul nr. 7755, volumul 3, fila 239 din Arhiva SRI, Catalan a gasit urmatoarea „Nota informativa“ din 30 august 1949: „…Mitropolia Moldovei si Arhiepiscopia de Iasi este condusa de Patriarhul Justinian, ca fost mitropolit al acestei eparhii, ajutat de arhimandritul Teoctist Arapasu, in calitate de vicar. Acesta a activat in miscarea legionara iar in timpul rebeliunii legionare a participat la distrugerea unei sinagogi din cartierul Antim–Bucuresti“.

In acelasi volum se gaseste o alta fila, nr. 211, din 4 octombrie, cu un material aproape identic. In sfirsit, in completarea probelor anterioare, istoricul a descoperit in Arhivele Nationale Istorice Centrale o Nota (informativa) semnata de sursa Mitica Stanescu si inregistrata la 20 ianuarie 1949. Citez din document: „Tot Nicolae Balan afirma ca Teoctist Arapasu, care pretinde ca s…t este un devotat membru de Partid inca din ilegalitate, este in realitate un legionar camuflat ca atitia altii, strecurati in PRM“.
Mitropolitul Nicolae Balan vorbea ca unul in cunostinta de cauza. Cunoscut antisemit, el a condus procesiunea preotilor care i-a insotit pe ultimul drum pe liderii legionari Mota si Marin. (Ceea ce nu l-a impiedicat sa faca demersuri in timpul razboiului in sprijinirea unor evrei amenintati cu expropierea ori trimiterea in Transnistria.)

Tema III – CNSAS

O avalansa de dezvaluiri pe tema data nu este de asteptat in urmatorul interval de timp. Datele de mai sus constituie rodul unor cercetari de pina la sfirsitul anului 1999. Incepind cu primavara anului 2000, SRI a inceput sa refuze accesul la arhivele pe care le detine. Motivul? Inventar. Noua lege le paseaza in gestiunea Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Blocarea accesului la arhive pe acest motiv, deja de aproape un an de zile, nu este nici argumentabila practic, nici legitima. Iar CNSAS se descurca mai departe greu, sau deloc, pentru a servi istoricii si opinia publica. Arhivele SRI ramin mai departe un capital de care depinde soarta multor actori politici din Romania. Printre ei, actor de prima mina, academician si medaliat, laureat si onorat, cind universalist, cind nationalist, dar cel mai sigur, orotodox legionar si ortodox comunist, Teoctist Arapasu.