Patrimoniu imaterial – identitate europeană - Numarul 528 - Iunie - 2010 - Arhiva

Patrimoniu imaterial – identitate europeană

Autor: Mihai PLĂMĂDEALĂ | Categoria: Internaţional | 1 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Între 2 şi 13 iunie, Federaţia Română a Asociaţiilor, Cluburilor şi Centrelor pentru UNESCO a organizat, în colaborare cu Comisia Naţională a României pentru UNESCO şi Primăria din Tergnier, Franţa, cea de-a doua ediţie a unui proiect intitulat „Metamorfoze“. Demarat în aprilie 2009, proiectul are drept scop crearea unui concept de spaţiu muzeal dedicat identităţii europene.

Pe parcursul a 10 zile, participanţii (artişti plastici, muzicieni, scenografi, istorici şi teoreticieni de artă) din România, Grecia, Cipru, Franţa, Paraguay, Serbia, Ucraina, Federaţia Rusă, Republica Moldova s-au întîlnit în cadrul unor workshopuri şi mese rotunde pe teme de identitate europeană feminină.

Iniţiatorii şi organizatorii proiectului îşi propun să încurajeze părerile personale în sensul recunoaşterii şi acceptării valorilor comune, promovarea schimbului cultural prin accesarea, analizarea şi utilizarea informaţiilor despre ţările continentului, dezvoltarea ideii unei identităţi europene „tangibile“, ca antidot la intoleranţă şi răspuns la diversitatea europeană sau la problemele de integrare a minorităţilor.

Am discutat cu doamna Daniela Popescu, Preşedinte al Federaţiei Române a Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor pentru UNESCO, expert al Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO, care ne-a spus următoarele: „Proiectul «Metamorfoze» a demarat în România în 2009, fiind gîndit şi pregătit de un club pentru UNESCO, numit ALUMNUS. Scopul proiectului este de a crea un model de muzeu european al patrimoniului imaterial. Un spaţiu muzeal iniţiat de tineri şi pentru tineri, în care să se regăsească identitatea culturală a continentului. Anul trecut, la Sinaia, au fost prezentate trei proiecte de muzeu, care ar urma să aibă această destinaţie. Anul acesta lucrăm pentru realizarea virtuală a unui spaţiu din acest, sperăm noi, viitor muzeu. Ne gîndim cum putem reprezenta identitatea feminină europeană.

Proiectul are două secţiuni principale, prima constituită din realizarea unei expoziţii despre identitatea feminină şi o a doua ce priveşte artele spectacolului aplicate aceleaşi teme; femeia de ieri şi de azi din Europa. În octombrie, în timpul conferinţei generale UNESCO de la Paris, am fost invitaţi să prezentăm două proiecte de succes. Unul dintre acestea a fost „Tineretul şi Muzeele“, iar cel de-al doilea „Metamorfoze“. Primarul din Tergnier, care s-a aflat în audienţă, ne-a invitat să pregătim în 2010 proiectul în oraşul său. Acesta este motivul pentru care proiectul iniţiat la Sinaia şi-a aflat continuarea la Tergnier.“

Recunoaşterea sintagmei de patrimoniu material în context UNESCO a fost o iniţiativă asiatică, mai ales japoneză. Acolo, aspectele intangibile au foarte mare importanţă. Importanţa meşterilor sau a ritualurilor este foarte mare în societate. Amintesc spre exemplu (cunoscut în România) ritualul ceaiului. Prima reacţie a statelor europene a fost negativă, pentru că ideea nu intra în tradiţia europeană, şi mai ales occidental europeană, unde respectul faţă de artele considerate pînă nu demult minore era destul de scăzut (la nivelul organizaţiei). Totuşi, în 2003, Conferinţa Generală UNESCO a adoptat o convenţie puţin inspirată din Convenţia patrimoniului mondial din 1972, care îşi propune să protejeze patrimoniul imaterial. Cea mai grea problemă a fost definirea acestuia. Parafrazîndu-l pe Umberto Eco, lucrurile care nu au nume nu există. Ca reciprocă, un nume, fie el şi nelatin, este deja o formă de recunoaştere. Revenind, de atunci şi pînă acum, convenţia a avut un mare succes, existînd deja o mare listă deschisă a patrimoniului imaterial mondial. România a înscris Căluşul şi Doina, de exemplu. Pe zi ce trece, tot mai multe state sînt sensibile la această problemă şi preiau modelul, folosindu-l în legislaţiile naţionale.

Doamna Anca Dumitrescu, membră a Cabinetului Directoarei Generale UNESCO, Irina Bokova, a avut amabilitatea de a-mi acorda un amplu interviu în exclusivitate, din care reţin: „Sîntem interesaţi să facem diferenţa dintre femeie în general şi femeia europeană, pentru că definiţia femeii este atît de puternică, încît este dificil să stabilim cu precizie nuanţele care fac diferenţa. La lucrările de la Tergnier s-a stabilit de către participanţi că trăsătura fundamentală care o diferenţiază de bărbat este aceea de a transmite viaţa, cultura, mai ales cea imaterială şi de a interveni fundamental înainte de actul transmiterii, de a fi creatoare de cultură, dar şi de a păstra ceea ce a moştenit. Aceste lucruri sînt valabile pe toate continentele. Femeia europeană este moştenitoarea unei culturi care are la bază iudeo-creştinismul, o cultură aparte cu rădăcini antice şi cu o dezvoltare proprie. În plus, este vorba despre un context democratic. Libertatea, regăsită în întreaga istorie a Europei, îi dă femeii o poziţie şi o atitudine diferite faţă de această moştenire specifică, asupra căreia intervine în diverse moduri.

Deşi cultura nord-americană este de origine europeană, pe undeva o prelungire a acesteia, există diferenţe sesizabile între cele două continente, cultura americană fiind mai pragmatică, mai puţin poetică. Societatea nord-americană fiind mult mai dependentă de elementul economic, intervenţia asupra patrimoniului imaterial este şi ea diferită. În plus, moştenirea nu este exclusiv europeană, o mulţime de elemente vin din America Latină, de pe continentul african şi din toate colţurile lumii. Fenomenul globalizării este mult mai accentuat pe continentul nord-american. Este poate cu un pas înainte sau cu unul în urmă, depinde în ce direcţie privim.“

Aşa cum am menţionat anterior, întîlnirea de lucru a avut loc la Tergnier, un mic oraş aflat la circa 100 de km la nord de Paris, despre care, în România şi în lume, nu se ştie mai nimic. Mărturisesc că am aflat că există cu ocazia proiectului „UNESCO“. Cum unul dintre personajele principale ale Metamorfozelor II este primarul oraşului, i-am luat un interviu în care domnia sa spune tot ce este de spus şi de auzit de cititorii români. Personal, singurul exemplu pe care îl am în backgroundul cultural este ambiţiosul primar al Mizilului, Leonida Condeescu, din opera lui Caragiale, care şi-a propus să trans-forme urbea sa, pe rînd, în capitală a ţării, în reşedinţă mitropolitană, în mare centru economic sau, dacă nu se poate, să aducă măcar un regiment militar.

Spre deosebire de Condeescu, a cărui unică reuşită a fost obţinerea unui minut de staţionare în Gara Mizil a trenului Bucureşti-Berlin, domnul primar Christian Crohem a reuşit mult mai multe pentru Tergnier. Iată ce a declarat în interviul pe care i l-am solicitat, în numele Observatorului cultural: „Avem o tradiţie culturală în Tergnier care porneşte cu foarte mult timp înainte. În prezent, avem dezvoltată mai ales partea muzicală, în oraş există un Conservator şi o asociaţie de muzică modernă, două asociaţii de dans, un centru cultural unde se pot desfăşura concerte, spectacole de dans. La fiecare doi ani, avem un festival regional de muzică. Ultima investiţie în plan cultural a fost o mediatecă. În octombrie vom primi aici o asociaţie regională de pictură.

Pentru noi, patrimoniul imaterial este foarte important. Avem, spre exemplu, chiar în această perioadă, un festival al feroviarilor, foarte important pentru noi, deoarece oraşul Tergnier a cunoscut o mare dezvoltare odată cu înfiinţarea, în 1850, a societăţii de căi ferate şi cu deschiderea unui centru SNCF la Terngier. De aceea sîntem ataşati de aceste tradiţii, care au şi rolul de a fi un liant social. Alt element care uneşte generaţiile este asociaţia, avem în Tergnier circa 130 de asociaţii culturale, sportive şi de ajutorare a bătrînilor. Ceea ce încercăm să facem prin aceste activităţi şi asociaţii este să aducem împreună generaţii diferite, în activităţi comune.

Ce se întîmplă în oraşul nostru nu reprezintă un caz obişnuit pentru o localitate de asemenea dimensiuni din Franţa, ci a fost mai degrabă o opţiune conştientă, deoarece am înţeles că elementul cultural este esenţial în dezvoltarea socială şi economică“.

Păreri ale participanţilor

n Mario Gkialos (muzician, Grecia): „În Grecia, există o diferenţă între satele sau localităţile mici şi marile oraşe în ceea ce priveşte rolul şi imaginea femeii. Cu cît oraşul este mai mare, cu atît femeia este mai emancipată şi mai independentă, dar în acelaşi timp dependentă de relaţiile sociale sau de cele de muncă, deoarece libertatea absolută nu poate exista. În Franţa, cred că femeile sînt mai emancipate, cu menţiunea că şi aici există diferenţe, în funcţie de dimensiunile comunităţii. Nu există o percepţie unitară în ceea ce priveşte femeia în ţările Europei. De multe ori, egalitatea între sexe este văzută ca mijloc de pasare către femeie a unor responsabilităţi ce ar trebui să revină bărbaţilor. Observ o diferenţă între ţările balcanice şi restul Europei, în sensul că aici femeile sînt mai ancorate în tradiţie, ceea ce nu trebuie privit ca un fapt negativ, deoarece afecţiunea, statornicia şi spiritul protector sînt mai accentuate“.

n Juan José Medina Rojas (tenor, Paraguay): „După părerea mea, oportunitate de a fi împreună cu oameni din ţări diferite pentru a ne exprima părerile asupra unei teme, este minunată. Cred că este o experienţă importantă pentru oricine să aibă ocazia să întîlnească culturi din atîtea ţări ale Europei, foarte bogată în acest sens. Pentru mine, a fost interesant să descopăr pe viu bogăţia muzicală a fiecărei ţări: în Italia, opera, în Franţa, şansoneta, în Germania, liedul etc.“

n Serghei Sokhattskyi (DJ de radio şi televiziune, Ucraina): „În ţara mea, majoritatea cîntecelor de muzică uşoară au ca temă dragostea şi femeia, fapt care reflectă respectul şi poziţia pe care o are aceasta în societatea noastră. Cea mai evidentă dovadă este Iulia Timoşenko, despre care toată lumea este convinsă că este cea mai potrivită pentru poziţia pe care o ocupă în stat. În acest moment, la noi nu se simte nici o diferenţă între bărbat şi femeie, atîta doar că modelul adoptat în partea vestică a ţării este cel central şi vest-european, iar în rest, cel tradiţional estic. Acest fapt se reflectă şi în dorinţa de aderare la Uniunea Europeană. Faptul de a participa în Tergnier, Franţa, la această rundă de dezbateri privind identitatea feminină europeană este important pentru mine, deoarece am ocazia de a veni cu experienţa acumulată în ţara mea şi în acelaşi timp de a afla idei şi puncte de vedere diferite“.

n Djordje Planjanin (compozitor, Serbia): „Serbia nu este deocamdată în Uniunea Europeană, dar sper că va intra cît mai curînd. La noi, cei care s-au simţit în mai mare măsură europeni au plecat peste hotare. Cei rămaşi sînt mai tradiţionalişti, şi părerile lor privind modernitatea sau, dacă vreţi, identitatea feminină europeană sînt împărţite. Am participat şi la prima ediţie a proiectului „Metamorfoze“ şi cred că această continuare este bine-venită. Pentru a avea o Europă unită, trebuie să ne unim mai întîi prin cultură, scopul întîlnirii noastre fiind astfel atins“.

Recomanda articolul prin: