Miercuri, 8 iulie, mai pe
după-amiază, directoarea Administraţiei Fondului Cultural Naţional
(AFCN), Andreea Grecu, a primit un fax. Documentul, datat luni, 6
iulie, era un ordin de ministru şi preciza că, începînd
de a doua zi, era eliberată din funcţie, iar în locul ei urma
să vină interimar dl Cristian Vasile Petcu (ignorarea legii începe
cu faptul că, procedural, astfel de ordine nu se trimit prin fax,
ele necesitînd confirmarea luării la cunoştinţă de către
împricinat). După plecarea rapidă a Andreei Grecu, a început
nu doar iniţierea noului director în tainele AFCN, ci şi
mutarea instituţiei într-un alt sediu.
Iţele sînt
încurcate, iar modul intempestiv în care a procedat
Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, atentînd
la cîteva prevederi legale în vigoare, chiar şi la
contestabila OUG 189/2008, despre care vom mai vorbi, sugerează –
aşa cum o fac şi iniţiatorii unei petiţii on-line
(http://www.petitieonline.ro/petitie/protest_pentru_cultura_libera-p56593054.html)
în contra demiterii Andreei Grecu – executarea, din nou, a
protocolului PSD-PDL de împărţire a posturilor de conducere.
În plus, trebuie spus că numirea unui director interimar are
loc în plină sesiune de jurizare a proiectelor editoriale,
contractele cu aplicanţii cîştigători urmînd să fie
semnate în jurul datei de 2 august (fiecare zi de întîrziere
scade cu un procent corespunzător finanţarea acordată), iar
mutarea, inclusiv a întregii arhive, coincide cu perioada
deconturilor pentru cei 95 de beneficiari ai finanţărilor pentru
proiecte culturale (sesiunea din aprilie).
Pentru început, nu e
foarte clar pe ce bază a fost demisă Andreea Grecu. András
Demeter, secretar de stat (UDMR) pe vremea ministrului Adrian
Iorgulescu, în prezent, consilier ministerial, susţine că dna
Grecu avea un contract de management, în baza Ordonanţei de
Guvern cu nr. 26, din iunie 2005, pe trei ani, scadent în
septembrie 2008. Actualul secretar de stat pentru creaţie
contemporană, Octavian Ştireanu (PSD), spune că acest contract de
management a expirat în martie 2009 (adică după trei ani şi
jumătate, o durată bizară, Ministerul Culturii, Cultelor şi
Patrimoniului Naţional – MCCPN – nelucrînd cu fracţiuni
de ani). Oricum, Andreea Grecu trebuia evaluată la încheierea
mandatului, ceea ce toată lumea recunoaşte că nu s-a întîmplat.
Pe deasupra, în decembrie 2008 a fost publicată o altă
Ordonanţă de Guvern, 189/2008, care modifică natura raporturilor
juridice dintre managerul cultural şi ordonatorul principal de
credite (abrogînd, deci, OUG 26/2005) şi a cărei urmare
directă e, pe scurt, încetarea de iure a actualelor contracte
de management şi încheierea unora noi, cu aceiaşi conducători
de instituţii publice de cultură, echivalente cu perioada rămasă
din contractul iniţial. Instituţiile care doar administrează
fonduri, ca AFCN sau Centrul de pregătire profesională în
cultură, spune Demeter, nu ar mai trebui, în noua viziune
legislativă, să aibă directori cu contract de management, ci
angajaţi „normal“, pe bază de contract individual de muncă.
Însă, după cum
arată prima pagină a contractului de management al Andreei Grecu,
acesta era asimilat unui contract de muncă pe perioadă
nedeterminată. Pentru a o da afară, era nevoie, legal, de un raport
de evaluare negativ, care, în cazul în care contractul de
management ajunsese la termen, îi anula dreptul de preempţiune
pentru un nou mandat (iar faptul că dl Ştireanu îi consideră
gestiunea „catastrofală“ nu echivalează cu o evaluare; Andreea
Grecu era, din aprilie 2009, ea însăşi interimară în
post, cu precizarea obligativităţii MCCPN de a organiza un nou
concurs de proiecte de management pînă în octombrie, în
funcţie de evaluarea ei – dacă evaluarea era pozitivă, avea
dreptul, conform OUG 189/2008, să depună un nou proiect de
management, fără concurs).
Legal, situaţia e tratată
cel puţin în necunoştinţă de cauză: de pildă, în
faţa temerilor că dl Petcu nu va putea semna contractele de
finanţare pentru proiecte editoriale, primejduind întreaga
procedură, dl Ştireanu spune că actualul director interimar are
aceleaşi drepturi în privinţa angajării AFCN în plata
unor finanţări precum avea şi Andreea Grecu, în propriul ei
interimat (pentru care ar fi putut primi o derogare), fapt contrazis,
în practică, de fostul secretar de stat, András
Demeter, autorul noii ordonanţe privind modificarea contractelor de
management. Ordonanţa dată pe finalul guvernării Tăriceanu
prevede că: „Pe durata interimatului, managerul are dreptul să
efectueze toate actele de gestiune curentă“ (Articolul 33, punctul
6), iar „Angajarea altor cheltuieli decît cele de gestiune
curentă se poate face cu aprobarea expresă a ordonatorului
principal de credite“. Legea nu spune cum poate fi adus drept
interimar cineva din afara „sistemului“ (legal, ar trebui să fie
vorba de un contract pe perioadă determinată, ceea ce îngrădeşte
şi mai mult drepturile celui angajat şi poate duce lejer la
contestarea întregii sesiuni de finanţare editorială). Iar
dacă se merge după această OUG, atunci cum a putut fi, legal,
numită interimar Andreea Grecu, de vreme ce punctul 5 al Articolului
33 prevede că: „În toate situaţiile este interzisă
asigurarea conducerii interimare a unei instituţii de către
managerul al cărui contract de management a încetat“
(condiţia a fost eliminată de Camera Deputaţilor, dar această
variantă finală a ordonanţei nu e încă în vigoare)?
Iar dacă dna Grecu era interimară, n-avea MCCPN obligaţia, conform
legii, ca, în termen de cinci zile de la vacantarea postului
ei, să anunţe concurs de management? Cît priveşte intervalul
necesar numirii unui nou director, Articolul 8 spune că:
„Autoritatea are obligaţia de a stabili termenele pentru depunerea
proiectelor de management şi a dosarelor, precum şi cele pentru
desfăşurarea etapelor de concurs, astfel încît să
asigure:
a) minimum 21 de zile
calendaristice pentru elaborarea proiectului de management;
b) între 7 şi 14
zile calendaristice pentru analizarea acestora de către membrii
comisiei de concurs“. Pe scurt, în cazul AFCN, cel mai
devreme pe 16 august, deşi vacantarea postului nu a fost nicicum
anunţată. Asta, în condiţiile în care banii pentru
sesiunea de proiecte editoriale de acum – 1.895 de milioane de lei
– sînt singurii pentru carte anul acesta, achiziţiile pentru
biblioteci fiind suspendate în 2009, din lipsă de fonduri.
Tocmai cărţile sînt,
conform lui Octavian Ştireanu, şi motivul schimbării Andreei Grecu
– mai exact, Asociaţia Editorilor din România (AER), cea mai
mare importantă organizaţie românească de acest fel. Totuşi,
în ciuda unor articole inflamante din presă, AER nu a acuzat-o
personal pe dna Grecu, ci mecanismele legale şi procedurale ale
finanţării (cum ar fi principiul neretroactivităţii, ce afectează
dramatic revistele culturale, imposibilitatea finanţărilor
multianuale, de care se face vinovat Codul Fiscal, şi întreaga
procedură, greoaie, de aplicaţie), lucru confirmat de preşedintele
AER, Grigore Arsene: „Nu mi se pare că schimbarea dnei Grecu şi
numirea altcuiva, care să aplice aceleaşi legi, face vreun bine
cuiva“, consideră directorul Editurii Curtea Veche, adăugînd
că s-a opus mereu oricărei iniţiative de a cere demiterea
directoarei AFCN. Un apel public pentru modificarea legislaţiei de
finanţare în cultură, semnat în martie 2007 inclusiv de
Institutul Cultural Român, AFCN şi Centrul Naţional al
Dansului din Bucureşti, a rămas, de atunci, fără urmări.
Un alt subiect spinos
pentru AER priveşte felul în care se decid achiziţiile de
carte pentru biblioteci, care însă nu sînt administrate
de AFCN, ci direct de Ministerul Culturii, printr-un program special.
O seamă de alte critici virulente la adresa Fondului Cultural
Naţional au venit, în timp, din partea unor edituri şi
reviste mici (Drama, Steaua) sau a poetului Marius Ianuş,
nemulţumiţi, cu toţii, de faptul că diferite comisii independente
ale AFCN (din care Andreea Grecu nu făcea parte) nu le-au dat bani.
Superiorul ierarhic direct
al dnei Grecu, secretarul general al MCCPN, Mircea Staicu, nu a putut
fi contactat pentru a răspunde de ce nu s-a găsit o metodă mai
puţin flagrantă de a o demite pe directoarea AFCN; de exemplu, prin
numirea unei comisii, care să-i facă o evaluare negativă, şi
organizarea în procedură de urgenţă a unui concurs, care
să-l declare cîştigător pe dl Petcu, pe modelul aplicat
conducerii Direcţiilor Judeţene de Cultură, intrate, declarat, în
moara protocolului de guvernare.
Directorul interimar al
AFCN are 34 de ani. E administratorul-şef al Facultăţii de
Teologie a Universităţii Valahia din Tîrgovişte şi proaspăt
(de anul acesta) doctor în istorie la aceeaşi instituţie de
învăţămînt superior, unde predă, ca lector, „Drept
bisericesc şi administraţie parohială“. Are masterate în
teologie, ştiinţe economice şi ştiinţe juridice, tot la
Universitatea Valahia. A semnat o seamă de articole şi o carte,
publicate la Craiova, Constanţa sau Tîrgovişte, despre
„Pravilele monahale“, „Anatema. Studiu canonic“,
„Responsabilitatea în faţa darului vieţii – privire
canonico-juridică“, patriarhul Miron Cristea. Întrebat
dacă-l consideră suficient de experimentat pentru a conduce AFCN,
secretarul de stat Octavian Ştireanu răspunde: „Are trei clase
peste Andreea Grecu, ca principialitate, implicare etc.“. Dacă va
participa la un viitor concurs, Cristian Vasile Petcu va trebui să-şi
detalieze CV-ul, în materie de management cultural, de vreme ce
legea spune că un candidat e admis dacă „întruneşte
condiţiile de studii, de pregătire culturală şi managerială,
precum şi alte condiţii cerute de autoritate“.
Andreea Grecu are un
doctorat în ştiinţe economice, un masterat în
management cultural european (la Dijon), a lucrat la Teatrul ACT, la
Asociaţia Ecumest, patru ani la Uniter în calitatea de
coordonator de proiecte şi cinci ani ca director de proiecte la
Fundaţia DCM (domeniu de activitate – dansul contemporan). După
„evacuarea“ de la AFCN, fosta directoare s-a întors acolo
de unde plecase în urmă cu patru ani, la Asociaţia Persona,
un ONG de artele spectacolului.
Ce spun operatorii
culturali
„Andreea Grecu este unul
dintre puţinii manageri culturali autentici din România, care
s-a aventurat şi a încercat să schimbe mentalitatea din
sistemul de stat. Se pare că lucrurile care încep să
funcţioneze bine în ţara asta trebuie puse la punct, nu pot
fi lăsate pe mîna oricui... Prea multe proiecte culturale
independente au avut loc in ultimii ani, prea bine începuseră
să meargă lucrurile!“ (Andreea CĂPITĂNESCU, ArtLink)
„Poate ar trebui să ne
asumăm actul de cultură ca act politic? În felul acesta
politicienii nu ar mai acţiona după cum îi taie capul?!
Există două opţiuni: una de a fi apolitic... Şi iată ce i se
întîmplă Andreei Grecu... Şi cea de-a doua, mai
radicală: politizarea actului de cultură... Va trebui să chibzuim
ce avem de făcut, pentru că în România de acum nu eşti
lăsat să-ţi faci treaba cinstit, asumat şi profesionist. Le e
frică de acest profil uman. Mediocritatea conduce.“ (Maria
DRĂGHICI, Ofensiva Generozităţii)
„Eliberarea din funcţie
doar pe criterii politice (pentru a face loc altor persoane membre
într-un partid) şi fără un concurs, după ce prima persoană
a fost obligată să treacă printr-un concurs, este o discriminare.
Ministerul arată că eforturile constante ale dnei Grecu de a face
din AFCN o instituţie transparentă au fost, în parte, în
zadar. Operatorii culturali pot să aprecieze eforturile dumneaei,
dar ministerul, nu? Ce se întîmplă cu patru ani de muncă
susţinută care au ajutat la revigorarea proiectelor culturale din
România? Cine garantează că planul de management propus la
înfiinţarea AFCN va fi continuat?“ (Nicoleta BRANIŞTE,
ArtLink)
ArtLink este una dintre
rarele organizaţii nonguvernamentale româneşti care
beneficiază de o finanţare multianuală, pentru două proiecte în
colaborare cu ONG-uri internaţionale, din partea Programului
„Cultura 2007-2013“ al Uniunii Europene, iar Ofensiva
Generozităţii este un grup de intervenţie comunitară artistică,
ce lucrează de trei ani în cartierul bucureştean
Rahova-Uranus. Comentariile au fost postate pe site-ul petiţiei de
protest, semnată, pînă acum, de mai bine de o sută de
artişti, operatori culturali etc.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters