Pe mîna Satanei

Autor: Liviu CANGEOPOL | Categoria: Actualitate | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

În lipsă de subiecte mai tari, doi ziarişti de la România liberă au întins o capcană mireană Arhiepiscopului Tomisului, ÎPS Teodosie. Potrivit ediţiei din 5 Mai a cotidianului citat, înalta faţă bisericească „a cerut prin interpuşi bani şi cadouri pentru a-l ajuta pe unul dintre reporteri să se înscrie la Facultatea de Teologie (unde este decan) şi să devină preot, deşi nu avea pregătirea necesară – nu terminase seminarul şi nici nu urmase o facultate de teologie.“ Complotiştii au reuşit să facă o înregistrare video, în care capul bisericii dobrogene promitea doritorului un loc sub soarele popiei mioritice, contra sumei de 3.000 de euro, din care 850 au fost tranşaţi în mare viteză dintr-un buzunar în altul.

Alertate de scandal pe baza probelor zdrobitoare puse la dispoziţia opiniei publice, organele abilitate s-au sesizat din oficiu şi au dat drumul demersului anchetator. Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a întocmit un dosar pentru infracţiunea de luare de mită şi complicitate la fals intelectual pe adresa arhiepiscopului, sub numele de civil Macedon Petrescu, dovedit cu ani în urmă a fi fost şi semnagiu colaboraţionist al Diavolului pe meleag autohton, cunoscut sub denumirea de Securitatea Statului.

Văzînd cît de uşor cade cucernicul în capcana vicleşugurilor lumii profane, Eugen Istodor, ziarist la Academia Caţavencu, s-a deghizat în enoriaş muncit de căinţă şi s-a prezentat la sfinţia sa pentru a se înfrupta din taina spovedaniei. Păcatul mărturisit de necuviinciosul ziarist era cel comis de însuşi duhovnicul. Redăm un pasaj din ritualul mărturisirii şi al iertării balcanice: „Rep.: Voiam să iau şpagă 3.000 de euro. Am luat vreo opt sute. Şi acum vreau restul, dar nu mai pot să iau. Înaltul: Ăsta-i păcatul, mai vrei restul de bani. Mare păcat, da. Dar se iartă. Bate trei mătănii şi spune trei Tatăl nostru, iar duhurile negre ies din tine.“

La activul smerit al căpeteniei în sutană se adaugă multe fapte reprobabile, dar ne vom adăsta privirea doar asupra uneia mai grăitoare pe altă linie. În urmă cu un an, Ileana Bădiu, o cunoscută prezentatoare de ştiri, a ţinut ca slujba de cununie să-i fie oficiată de cuviosul Teodosie pe nisipul plajei, cum era o modă a vremii. Necunoscînd pe deplin sfînta taină a tarifului, dar auzind de ea, tînăra a ieşit la interval cu numai 500 de euro, faptă nedemnă, care l-a înfuriat pe arhiereu în asemenea hal încît a fost determinat să decline oferta şi să-i ureze, ca un bun creştin luminător, căsătorie blestemată.

Încercînd să pareze acuzaţia, purtătorul de cuvînt al Arhiepiscopiei Tomisului, preotul Eugen Tănăsescu, a grăit: „Probabil că dna Ileana Bădiu vrea să se răzbune pe ÎPS pentru că acesta nu a acceptat să-i oficieze cununia pe malul mării. Înaltul i-a explicat că acest lucru nu este permis de canoanele BOR şi a avertizat-o că ar putea avea necazuri în căsnicie, dacă nu respectă datina creştină“. Desigur, preaînaltul se referea la datina creştină a şpăgii, acceptată de canoanele BOR prin toţi porii popeşti.

Devenind conştient că a făcut o gafă, purtătorul de cuvînt a sunat la redacţia României libere pentru a veni cu următoarele precizări: „Înaltul mi-a explicat că, de fapt, nu i-a spus Ilenei Bădiu că o să aibă necazuri. După ce i-a transmis că nu poate oficia slujba pe plajă, doamna Bădiu a răspuns că în acest caz nu se mai cunună deloc. Atunci, Înaltul a avertizat-o că nu poate trăi necununată, pentru că este un păcat“. Aşadar, Înaltul nu dorea decît respectarea canoanelor şi a dogmei creştine, îngrijorat de soarta oii rătăcite. Iar şpaga intra în scenă ca simplă taxă de oficiere.

În ultimii 20 de ani, din cauza redobîndirii libertăţii de exprimare a neamului, multe feţe bisericeşti au fost expuse oprobriului public pentru diferite acte de huliganism duhovnicesc. Din cîtă memorie ne mai îngăduie limitele minţii, o singură dată a fost cît pe ce ca Sinodul BOR să ia o măsură drastică. Nu cînd fostul colaborator al Securităţii, Bartolomeu Anania, a rupt în două Mitropolia Ardealului, nu cînd Arhiepiscopul Pimen al Sucevei a fost depistat ca turnător la Securitate ori cînd popi de rînd au batjocorit credinţa (inclusiv canoanele BOR), sfinţind magazine porno, călcînd pe lîngă hotarele căminului conjugal ori intrînd pînă la gît în afaceri necurate, în crîşmă ori în politică, ci după ce s-a aflat că Mitropolitul Corneanu al Banatului… a participat la o slujbă împreună cu reprezentanţi ai Bisericii Catolice.

Ce-a ajuns instituţia a cărei piatră de temelie a fost pusă de Isus Hristos şi apoi, în condiţii de cruntă prigoană, a fost extinsă de ucenicii săi şi dusă de urmaşii lor spirituali pînă la marginile pămîntului? Cîte sacrificii umane şi materiale nu au fost făcute ca nevoia religioasă a omului să fie servită de o organizaţie civilizată, onestă, pioasă şi îndatoritoare? Pe cine mai reprezintă acum această încrengătură de interese meschine, de constantă blasfemie şi impardonabilă goană după bunuri nemuncite, din moment ce Mîntuitorul şi apostolii nu au solicitat niciodată nici un fel de taxă pentru vreun serviciu prestat?

Pentru a o subjuga, comuniştii au extirpat României organele ei spirituale, culturale, civice şi politice, înlocuindu-le cu reproduceri de proastă calitate, care aveau rolul de a batjocori şi anihila menirea iniţială. Aparent, sistemul comunist s-a prăbuşit acum 20 de ani în huruit de blindate şi rafale de mitralieră. În ciuda aşteptărilor optimiste, societatea nu numai că nu şi-a redobîndit virtuţile distruse, dar nu este în stare nici să-şi trateze rănile vechi. Ce s-a întîmplat? Pentru că, în multe privinţe, România de azi este mai dezorientată, mai lipsită de justiţie, mai păcătoasă decît era pe vremea demenţei, ca politică de stat, şi a minciunii, ca mod de producţie. Unde sînt factorii de aflare, pedepsire şi îndreptare a viciilor şi de stimulare a valorilor?

Doi factori sînt responsabili de pervertirea progresivă şi permanentă a poporului român: Biserica şi mass-media (la care trebuie adăugat actantul politic, ca determinant al celorlalte două). Or, în loc să fie un catalizator al integrităţii morale şi un inhibitor al fărădelegii, ambele instituţii ignoră cu program diferenţele dintre extreme, răsturnînd ordinea firească a binelui. Biserica şi mass-media au ajuns organizaţii de tip mafiot, care nu sînt interesate decît să acumuleze putere şi bunuri materiale, în care arma crimei este înlocuită de blestem, iar constrîngerea, de calomnie.

În Evanghelia după Matei sînt expuse învăţăturile Mîntuitorului către ucenicii săi. Una dintre ele (de la 10:28) sună astfel: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă“.

Am toate motivele să cred că popimea patriei nu va intra pe porţile Raiului, ceea ce, din punctul ei de vedere, o priveşte, pentru că este pe merit. Nenorocirea este că împiedică şi turmele de posibili credincioşi să intre. În viziunea dantescă, ultimele cercuri ale Infernului sînt populate cu feţe bisericeşti. Cu cît mai mari în grad, cu atît mai în afund ferecate.

Poporului român îi vor fi necesare mai mult de trei mătănii pentru a se curăţi de păcat. Iar clerului nu-i vor ajunge trei eternităţi.

Recomanda articolul prin: