Nr. 737 din 29.08.2014

On-line - actualitate
Focus
Editorial
Eveniment
Actualitate
Polemici
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Critica literara
Eseu
Arte
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2005   |   Martie   |   Numarul 260   |   „Pe tatal meu denuntul nu l-a afectat cu nimic, era intotdeauna bine dispus“. Dialog cu Elena Galaction

„Pe tatal meu denuntul nu l-a afectat cu nimic, era intotdeauna bine dispus“. Dialog cu Elena Galaction

Autor: Stelian TANASE | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Elena Galaction, fiica scriitorului Gala Galaction, are 94 de ani si traieste in Bucuresti in casa tatalui sau. Elena Galaction isi aminteste, intr-un interviu acordat revistei Observator cultural, cum a aparut, in 1936, un denunt impotriva tatalui sau si care a fost reactia scriitorului.

Stimata doamna Galaction, spuneti-mi cind ati plecat prima oara in Italia si cu ce prilej?
Prima data cind am plecat in Italia, impreuna cu tata si cu sora mea, Marioara, maritata Tuculescu, era in anul 1930.

Marioara era deja maritata cu Tuculescu?
Nu, nu inca. S-a maritat mai tirziu, in 1936, in toamna. Asadar, primul popas pe care l-am facut atunci a fost la Venetia, dupa ce am mers cu trenul prin Iugoslavia doua zile si o noapte. La Venetia am tras la Casa di Romania, cea cumparata de Nicolae Iorga, unde am fost foarte bine primiti. Tata a scris in cartea Casei o intreaga pagina de mutumire catre profesorul Iorga.

Desi nu aveau relatii bune!
Desi nu aveau relatii bune, intr-adevar. Profesorul Iorga era un om ciudat, un mare savant, dar un suflet curios si imi aduc aminte ca in tineretea lor tata a scris un articol – nu stiu ce semnificatie avea – intitulat Domnul Iorga a furat smochinele. De atunci, profesorul Iorga i-a devenit dusman pe viata, atit de dusman incit, la un moment dat, prin ‘40 cred, cind tata era preot si slujea la biserica Kalinderu, ajutindu-l pe arhimandritul Scriban, la sfirsitul slujbei din noaptea de Inviere, spre 4 dimineata, a venit pictorul Isachie cu sotia si i-a spus ca s-a intimplat un fapt curios la Facultatea de Litere si Filozofie in acea zi. Iorga a vazut portretul tatei pe perete, l-a smuls de acolo, l-a aruncat jos si l-a calcat in picioare. Tata n-a spus nimic, a stat pe ginduri si a spus urmatoarea fraza profetica: „Omul acesta va muri de o moarte napraznica!“ Ceea ce s-a si intimplat peste ceva timp.
Citeva luni, daca era in 1940.

Da. In fine, am plecat la sfirsitul verii spre Roma, unde se afla sora noastra mai mare, maritata cu inginerul Baiochini. Locuiau in vechiul palat Quatrocentto din localitatea medievala Valmontone, la 40 de kilometri de Roma, spre sud. Am stat acolo vreo citeva zile, dar locuiam si in Roma, unde cumnatul nostru isi avea familia lui. La Valmontone, lucra ca administrator al mosiei printului Doria Pamfile.
Cind ati fost a doua oara in Italia?
A doua oara am fost in 1932, tot vara. Apoi am mai fost de multe ori, eu am jucat – din 1936 pina in 1938 – la Teatro d’Italia, era un fel de teatru precum al lui Victor Ioan Popa la noi, „munca si voie buna“. Cel din Italia se chema „Il Teatro dopo lavoro“, la Roma.
Ce repertoriu ati jucat dvs.?

Am jucat acolo Prima, meglio di prima, a lui Pirandello, apoi o piesa de Noel Cowards si una de Marco Praga, Inamorata, pe care am jucat-o si in Bucuresti.
Sa vorbim despre calatoria pe care ati facut-o in 1936, tot cu parintele Galaction si cu cealalta sora a dvs.
In 1936, a venit si cea de-a doua sora a mea, Luchi Galaction Passarelli, maritata cu contele Domenico Sciarra, datorita caruia am putut juca la Teatro d’Italia. El era atunci (mina dreapta a lui Mussolini) un om foarte influent.
Curind, peste tara noastra s-a lasat intunericul si nu s-au mai jucat decit piese sovietice, si eu am renuntat.
In vara anului 1936, la Politia de atunci a aparut un denunt impotriva parintelui Galaction, cum ca ar fi comunist. Denuntul a aparut in august, cind dvs. erati in Italia. Cum a decurs acea calatorie?

Stateam atunci la o vila din Santa Severra, impreuna cu surorile mele Luchi si Marioara. Era un loc incintator, a fost o vara de vis.
Cine a platit acest voiaj?
Tata facea imprumuturi la Casa corpului didactic si asa aveam bani de drum. Era un domn acolo foarte cumsecade, Teisanu se numea. Tot cu un imprumut a reusit sa plateasca si studiile surorii mele, Dadalina, in Italia. Tot cu ajutorul imprumutului acordat de Teisanu a cumparat tata si o mica zestre pentru sora mea, Luchi. L-au ajutat foarte mult aceste imprumuturi pe care el le platea apoi in rate. E adevarat ca surorile mele s-au maritat foarte bine in Italia. Sotul Dadalinei, inginerul Baiochini, muncea mult si cistiga foarte bine. El ne-a ajutat pe noi foarte mult, ne-a ajutat o viata intreaga, pina in anul 1995, cind a murit. Luchi a avut expozitii si in Bucuresti, si in Italia. Cel de-al doilea sot italian al lui Luchi, Alessandro Passarelli, om de afaceri a fost destul de generos. Cind mergeam in Italia stateam la surorile mele, cind la una, cind la cealalta.

Deci nu luati bani de la comunisti.
Nu, nu luam bani de la comunisti. Surorile mele ne-au ajutat si dupa moartea tatei. Au fost doua surori ideale. Ele doua au trait in Italia, doua am ramas aici. Eu sint nascuta in octombrie 1911.
Ati vazut denuntul, vi l-am aratat. Aveti vreo idee, cine ar putea fi Tudor Ungureanu?
N-am nici o idee cine ar putea fi acest Tudor Ungureanu. Stiu ca pe strada noastra, la citeva case de noi, locuia familia doctor Ungureanu, dar era un om foarte cumsecade, mi-e greu sa cred ca el ar fi putut face asa ceva. S-ar putea ca acest prim denunt sa fi fost facut de un legionar – in anii ’30 tata era un notoriu filosemit: prin articole, prin conferinte, prin prietenia lui cu evrei –, s-ar putea sa fi fost un antisemit care voia sa se razbune pe tata.
Totusi, Gala Galaction avea relatii si cu anumite cercuri de stinga, era mare prieten cu N.D. Cocea care era foarte legat de comunisti, de miscarea clandestina, primea bani de la Komintern, a scos publicatii comuniste. Discutau politica in anii aceia, discutau despre comunism? Pina unde mergea prietenia lor?

Uitati care era secretul prieteniei lor: intii si intii, Nicu Cocea era var bun cu mama. Eram prea tinara, tata nu ne spunea prea multe despre el, chiar daca stia, dar Nicu Cocea era un om fermecator. Cind intra la noi, se umplea casa de veselie, era exuberant, amuzant, spiritual. Mama spunea ca, atunci cind intra Nicu Cocea la noi in casa, parca intra diavolul. Mama avea instinct, isi dadea seama ca era un personaj nefast. De altfel, exista articole ale lui Arghezi, cumplite, impotriva lui Cocea.
Cind v-ati intors din Italia, in 1936, acest denunt a avut vreun efect asupra parintelui Galaction? L-ati vazut suparat, era ingrijorat?
Absolut deloc. Acest denunt nu l-a afectat cu nimic sau poate nu ne spunea. Tata avea o mare calitate: era intotdeauna bine dispus, era spiritual, totdeauna cu voie buna. Poate a stiut ceva, poate nu, noua oricum nu ne-a spus nimic despre acest lucru.

14 martie 2005

 
 
 
Cele mai citite articole
Ipocrizia, traseismul şi „domnia“
Bacalaureat 2014: cum a devenit posibil?
BIFURCAŢII. De la Băsescu la Aristotel
Despărţirea de Proust
Aniţa lui Vodă
Cele mai comentate articole
BIFURCAŢII. De la Băsescu la Aristotel
Bacalaureat 2014: cum a devenit posibil?
Ipocrizia, traseismul şi „domnia“
TANDEM. Terza rima
Despărţirea de Proust
Cele mai recente comentarii
congruenţă
draga domnule Marescu,
Rusine, Gabriel Andreescu!
UCRAINA???
autoarea,
 
Parteneri observator cultural
Clara Haskil