OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La Muzeul Literaturii s-a reintors victorioasa o caravela plecata din Academia Luceafarul, cu incarcatura profesorului Teodor Moraru: Cristina Nedelea. In jurul virstei de 35 de ani mi se pare a fi pictorita cea mai „elegant lapidara in cercetarea suprafetelor de incarcatura plastica“. „Propozitiile“ ciclurilor sint simple. Stilul grafittist „cuneiform“, figuratia rudimentar-anguloasa dau aerul iute de crevasa a desenului infantil timpuriu, dinaintea ghemotoacelor surizatoare. Artista ofera, prin sustinutul efort expozitional, rara, la noi, prospectare a unui set de semne, structuri si medii pe membrana picturii, intr-o sarja tematica. Probele si izbinzile Cristinei Nedelea sint in primul rind „histologice“, stiinta tesuturilor picturii. Preparatele sale, fie marile careuri de pinza, fie mica grafica lacerata, au limpezimea unei lamele. Se pot citi maxim trei suprapuneri, in genere desenul negru de contur sau semnele din grafica matematicii: Cristina Nedelea nu ia in calcul efectele de adincime picloasa. Prefera soaptei colorismului empatic, scrisnetul taieturii pe sticla. „Cite ceva“ trece prin cadru: fisii articulate in membre incaleca biciclete sau scinduri pe roti. Fisii mai scurte descriu perimetral o zaluda bretonata oferind (sau nu) altui personaj intelegere. De cele mai multe ori singure, pe o bucata de orizont jos, in dezechilibru, nalucile coltoase din pictura Cristinei Nedelea apartin prin aciditatea si raritatea ecuatiilor cromatice primitivismului asfaltului. Recunoastem in ecorseu dominatia ambalajului savant si implacabila lui lunecare in derizoriu.

Nedelea face o volta de transfigurare sub bagheta picturii a fundului nostru de ochi. Repicteaza in transparente peste deseuri. Cartonul stratificat si jupuit, caroiaje imprimate, pinza de sters pensule sint repictate cu finetea unei exorcizari homeopatice. O etica a esteticului. Am evidentiat acest impact moral al imaginilor Cristinei Nedelea pentru ca impresia primordiala este de continuu Laborator al Materiei. Putem inventaria dispozitive in serie: razuiri largi ori impastari subtil circumscrise, rezervari intre cimpuri prin benzi subtiri nepictate, colaje repictate si fotografii, zemuiri ori pensulari in tuseuri linoase. Atrag atentia ca „marca inregistrata“ C.N. este singulara si de calitate fata de curentul re-aplaudat de „bad painting“, cel precipitat, rautacios, fara distanta vreunei lentile culturale. Si asa raul vizual ne impresoara stradal.

De la „peisajele urbane“ ale Cristinei Nedelea am urcat la etajul Muzeului Literaturii, de fapt am coborit stacheta la o pictura aluvionara, imbicsita de prea multe manevre expresioniste. Doua nume: Streinu si Cerchez, fara prenume pe afis, dar cu evidentiat sponsor din Livezeni, involbura destul de apropiat ca factura motive peisagistice in monotone compozitii turbionare.
Observatiile de regie si de casting pot fi ample si nuantate la grupul de graficieni, amici de ape din Delta (taberele de la Partizani). „Pestele mare“ este in oferta vizuala a salii Simeza, gravura incasetata modular a lui Florin Stoiciu. Asezonam cu doua desene in stilistica „xilo“ de Ion Panaitescu si cele doua placi de alama gravate de Anca Boeriu. Restul salatei e prea conjunctural pentru numele respectabile cu alte prilejuri.

Galeria Eforie gazduieste un tandem silentios, cu o interesanta demonstratie de „anatomo-peisagism“. Student la clasa de pictura a lui Florin Mitroi, Alexandru Radvan isi invita prietenul Doru Popescu, deocamdata tatonind sectiile Academiei, sa sustina partitura de analiza a vegetalului intr-un spatiu apasator, de albastru mat si greu. Bine secventiat la Doru Popescu este efectul intre aglomerat si vid, intre motivul lanului de porumb insulitat de vectori verzi-galbui, simtit ca o densa tesatura si pinza monocroma ori „cutia“ cu vazduh de vecernie.
La Radvan „anatomia peisajului“ inseamna siluetari teluric-naive, in ductul frescelor catalane, de personaje hirsute, nuduri, halterofili, portrete metafizic caricaturale, inscrise „léger