OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Duminica m-am dus sa vad din nou filmul lui Corneliu Porumboiu A fost sau n-a fost?, pe care-l vazusem la TIFF, dupa ce se intorsese de la Cannes cu o Caméra d’Or in traista, si care-mi placuse foarte mult. De altfel, filmul a luat apoi premii dupa premii, pentru cel mai bun film la TIFF, pentru cea mai buna regie la IIFF, iar de curind Lebada de aur. Dar nu premiile m-au determinat sa-l revad, ci o curiozitate de spectator care vrea sa afle daca filmul rezista, daca trece testul revederii. Si l-a trecut cu brio.

E un film pe cit de simplu pe atit de profund, dezinvolt, cu un umor tandru si demistificator totodata despre Revolutia de la 1989, dar nu numai, dupa cum ajungi sa descoperi pe parcursul lui. Intrebarea parodic hamletiana: „A fost sau n-a fost revolutie in orasul nostru?“ devine motorul acestui film si in acelasi timp un revelator existential. Personajele, Emanoil Piscoci (nea Piscoci, pe care toata lumea il stie de Mos Craciun sau Mos Gerila), Tiberiu Manescu (un profesor de istorie betiv si ratat) si Virgil Jderescu (fost inginer textilist, devenit peste noapte om de televiziune) sint surprinse in momentul trezirii lor, la 16 ani de la Revolutie, chiar in ziua de 22 decembrie. O zi cenusie, murdara, la fel de terna si dezolanta ca si existentele acestor „suflete moarte“.

Dupa preambulul tragicomic al prezentarii „eroilor“ iesiti parca din paginile lui Gogol sau Cehov, emisiunea in direct despre revolutie va da la iveala nu numai derizoriul si ridicolul discutiei, ci si stereotipiile, micile drame si frustrarile celor trei. Jderescu prefateaza discutia cu citate din Platon si Heraclit, fara sa le inteleaga, se supara cind Manescu aminteste de fosta lui meserie, iar ceilalti doi incearca, fiecare in felul sau (nea Piscoci vorbind despre drama lui casnica, iar Manescu prin mistificare), sa iasa din anonimatul tirgusorului moldav. Revolutia trece astfel in plan secund, devine un mod de a se pune in valoare, de a atrage atentia asupra sa. Istoria cea mare ajunge sa conteze mai putin decit istoria personala. in loc sa se bucure ca a picat Ceausescu, lui Piscoci ii pare rau dupa suta de lei in plus promisa de dictator, cu care el si Maria, sotia lui, ar fi putut merge in vacanta la mare. Replica lui impaciuitoare, de un relativism acomodant: „Am facut si noi revolutie cum am putut, in felul nostru“ rezuma foarte bine conceptia omului de rind despre istorie.

Printr-un scenariu bine inchegat si spumos, dar mai ales prin acest mixtum compositum in care tragicul si comicul se intrepatrund atit de firesc, asa cum poate numai la Nae Caranfil am mai intilnit, Corneliu Porumboiu reuseste sa creeze un film profund, tandru si ironic, de mare complexitate. Trebuie sa spun insa ca a beneficiat de participarea unor actori cu totul minunati (Ion Sapdaru, Mircea Andreescu, Teodor Corban si Luminita Gheorghiu), care cu fiecare gest, cu fiecare replica te trag alaturi de ei in film, precum si de o imagine de exceptie, care functioneaza poetic si contrapunctic.
A fost sau n-a fost? merita nu numai premii, nu numai aprecieri critice, merita sa fie vazut si revazut si mai ales aplaudat.