OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Victor NEUMANN
Between Words and Reality. Studies on the Politics of Recognition and the Changes of Regime in Contemporary Romania
Translated from the Romanian by Simona Neumann, Cultural Heritage and Contemporary Change series IV A, Eastern and Central Europe, Volume 15, The Council for Research in Values and Philosophy, 2001, 208 p., f.p.


Pentru scena noastra culturala romaneasca, Victor Neumann este un personaj foarte pretios. De formatie istoric, dar dedulcit si la o buna scoala a ideilor politice, pasionat nu doar de evenimente si de interpretarea lor, ci si de increngaturile – adesea, foarte bogate in semnificatii – istoriilor mici sau marginale, spirit critic si admirator „pe fata“ al lui Karl Raymund Popper, foarte bun cunoscator al istoriei contemporane, inclusiv al celei culturale, Victor Neumann intruneste toate calitatile unui (sa-i spunem, in lipsa unei alte sintagme mai adecvate) „istoric al timpului sau“.

Din septembrie 2000 pina in septembrie 2001, el a fost „visiting Fulbright scholar“ la Universitatea Catolica Americana din Washington, D.C. Unul dintre rezultatele sederii sale acolo este o carte: Between Words and Reality. Studies on the Politics of Recognition and the Changes of Regime in Contemporary Romania (Intre cuvinte si realitate. Studii despre politicile de recunoastere si despre schimbarile de regim in Romania contemporana), editata in Seria „Eastern and Central Europe – Cultural Heritage and Contemporary Change“ de The Council for Research in Values and Philosophy a mai sus-mentionatei universitati. Este, cronologic, ultima carte a profesorului Neumann, inspirata copios si, cumva, mosita de precedenta, Ideologie si fantasmagorie. Nu e, cum de altfel autorul insusi o recunoaste, o monografie, ci o antologie (ce aduna cinci studii ample) care ar putea „sta“ lejer sub vorbele lui François Furet: „Nu exista concepte explicative ale trecutului care sa nu vehiculeze partea lor de prezent si care sa nu-l plaseze astfel in timp pe istoric“.

Inainte de orice altceva, sa spunem ca textele antologate in acest volum il „demasca“ pe autorul lor: ele „il plaseaza astfel in timp pe istoric“. Si anume, in prezent. Sint mai multe argumentele care ar putea sustine o asemenea afirmatie: pledoaria, adesea implicita, dar constanta, pentru o educatie de tip intercultural; pasiunea (temperata de un discurs rational) pentru zonele prea putin vizitate de discursul academic autohton: istoriile mici, marginale, pentru traditiile diverse si alternative sau pentru pluralismul social ori cel cultural; viziunea mai ampla asupra realitatii – updatata cu achizitii teoretice venite pe filiera discutiilor despre multiculturalitate, interculturalitate, transculturalitate; nu in ultimul rind, asumarea ideii ca, intr-o lume complexa, doar constructiile intelectuale complexe ne sint de folos in apropierea, niciodata definitiva, a acesteia. Titlul cartii imprumuta titlul unuia dintre studiile care o compun. Political Changes in 1989 Romania: Between Words and Reality este cel de-al treilea text antologat si, in acelasi timp, prin oferta sa ideatica, unul dintre cele mai provocatoare din carte.

Intriga acestui text este declansata de o confuzie terminologica pe care profesorul Neumann o socoteste a fi nefericita, din perspectiva omului de stiinta (fie ea si, in sens mai permisiv, istorica sau politologica): anume aceea privitoare la conceptul de „revolutie“, concept aplicat evenimentelor de la sfirsitul anului 1989 in Romania. Scopul studiului mai sus-citat este, in formularea autorului, acesta: „Am sa incerc sa explic fenomenul politic din decembrie 1989 pornind de la intrebarea: a fost sau nu revolutie in urma cu 10 ani?“. Si, atasata in imediata continuare a acestei formule, o alta, cu valoare de premiza: „Voi incepe prin a spune ca termenul respectiv este greu de asezat peste o suma de evenimente ale caror conotatii au fost deslusite doar partial“. Ca lucrurile stau asa – cu alte cuvinte, ca semantica evenimentelor in discutie este departe de a se fi epuizat – o dovedeste cu asupra de masura intreg esafodajul argumentativ al studiului. In acest sens, o abordare care se grabeste sa eticheteze subiectul i se pare autorului a fi una defectuoasa; incomparabil mai multe beneficii intelectuale aduce un demers intrucitva defensiv fata de taxonomii, dar foarte activ in a desface critic un subiect si in a-l supune unor diverse teste.

Pentru o lume complexa – cum este aceea in care traim –, conceptele simple nu sint de ajuns. Supraetajata, policentrica, fractala, acestei lumi ii sint mult mai proprii – pentru tentativele de a o aproxima prin definitii –, adesea, conceptele care ruleaza continuturi paradoxale. Prin urmare, in viziunea lui Victor Neumann, nu „revolutie“ e cel mai nimerit sa spunem cu privire la evenimentele din decembrie 1989, dar nici macar „revolutie neterminata“, „revolutie incilcita“, „revolta populara“ sau „lovitura de stat“ (desi continutul primelor doua sintagme este mai bogat). Pentru un bun uz academic – care sa forjeze, adica, nu doar un discurs consistent, ci si unul apropiat de realitate –, termenul de „lovitura de stat revolutionara“ este mult mai inspirat. Asumarea acestei sintagme – cu miez paradoxal – arunca o lumina proaspata asupra faptelor si, de ce nu?, provoaca o sesizare mai acuta a „vicleniilor istoriei“. Cu alte cuvinte, una dintre virtutile care nu-i prisosesc in nici o imprejurare unui cercetator onest este, trebuie sa fie, atentia. Atentia, inclusiv – si, in unele cazuri, mai ales –, pentru cuvintele folosite. Fiindca, sa nu uitam, multe au fost dihaniile nascute din cuvinte (ne)potrivit alese, in decursul istoriei. Cercetatorul onest, asadar, trebuie sa stea de veghe „intre cuvinte si realitate“; mai mult decit atit, in spiritul logicii paradoxale invocate mai inainte, el trebuie sa fie mobil intre cele doua referinte.

Studiul Intre cuvinte si realitate... este asezat chiar la mijlocul volumului; ne putem deci gindi ca plasamentul sau nu este deloc intimplator. Avem, de asemenea, suficiente temeiuri pentru a ne gindi ca metoda in numele careia a fost el alcatuit iradiaza si peste restul textelor din volum; ca, mai mult, metoda sa este, acolo, la mijlocul cartii, intr-un fel de mise-en-abyme sui generis. Altfel spus, unui lector atent al acestei carti ii este evidenta intentia autorului ei de a examina critic si lucid cuvintele si sensurile pe care acestea le produc si/sau pe care le ascund. Pe piata ideilor, demersul lui Victor Neumann este unul de tip iluminist, progresist; de altfel, faptul nu este subliniat doar de aceasta carte, ci si de volumele si studiile sale anterioare. Volumul tiparit la Washington reaminteste, intre altele, coerenta unui proiect si consecventa cu care este urmarita realizarea acestuia. „Between Words and Reality este un volum de studii care aspira sa schimbe perspectiva discursurilor despre istorie, religie si politica in Romania. Examinarea critica a valorilor culturale – asa cum isi propune aceasta carte – poate provoca reactii academice fructuoase in directia redefinirii ideii nationale in Europa Est-Centrala“, noteaza, in incheierea volumului sau, profesorul Neumann. Este perfect intemeiata o asemenea concluzie: studiile din volum sint, in intentie si in continut, provocatoare; argumentatia lor cocheteaza cu o viziune neortodoxa (dar, vai!, cit de folositoare pe o scena culturala tarata de o mostenire academica supervizata de arhitectii canonului unic si absolut); nu in ultimul rind, aceste studii muta accente importante in chestiuni decisive pentru istoria ideilor politice si culturale.

Spre pilda, lectura ultimului studiu din volum, Greco-catolicii si ortodocsii in Romania contemporana, poate aduce serioase beneficii intelectuale. In acest text, Victor Neumann filtreaza cu maxima precizie termenii ecuatiei care include relatia – problematica, inca tensionata si astazi – dintre greco-catolicii si ortodocsii din Romania. Dimensiunea... chirurgicala a demersului sau functioneaza impecabil (Victor Neumann se fereste, inca o data, de canonul hermeneutic cu privire la aceasta tema, un canon inflationat de studii, in majoritatea lor „dominate de partizanatul confesional si, uneori, politic“); in acelasi timp, argumentatia tezelor sale este greu de combatut, din moment ce acestea sint expresii, nefiltrate decit de „ideologia“... bunului-simt, ale unor fapte incontestabile (intre altele: in interbelic, Biserica Ortodoxa Romana a avut un consistent suport material de la stat, inclusiv din partea statului legionar, in vreme ce Biserica Greco-Catolica a fost nevoita sa se sustina din resurse proprii; apoi, dupa al doilea razboi mondial, Biserica Ortodoxa Romana si-a continuat, mutatis mutandis, mariajul cu statul roman, in timp ce Biserica Greco-Catolica a fost interzisa; in fine, un criteriu care separa cele doua institutii – si, totodata, un excelent rezervor de argumente pentru a intelege starea de fapt care domneste astazi – este dat de „disponibilitatea de a coopera cu orice sistem politic in beneficiul conservarii propriei puteri“).

In aceeasi ordine de idei, este remarcabila atentia pe care profesorul Neumann o acorda „marginilor“ istoriei Romaniei, mai exact, „marginalilor“ acesteia. Cu putine exceptii, si acelea plasate mai degraba la... marginea canonului, producatorii de discurs istoric „au acordat un interes circumstantial istoriei minoritatilor in general si a celei a evreilor in particular“. Mai mult decit atit, atunci cind, desi circumstantial, acest interes a fost activat, rezultatele cercetarilor au avut de platit un tribut prea greu „reductiei etniciste a interpretarilor“. De altfel, acest tip de reductie – care, in majoritatea cazurilor, merge pina intr-acolo incit anuleaza diversitatea unor traditii, reala, in numele unei traditii unice, artificiala – este o tara cu... traditie printre istoricii si cercetatorii romani. Studiul de deschidere al volumului, De la Imperiul Austro-Ungar la statul roman: despre chestiunea evreiasca in teritoriile disputate, repune in legitimitate o viziune integratoare asupra istoriei si, cu siguranta, mai generoasa si bogata in semnificatii. Este, ca sa folosim doua cuvinte care apar des in carte, o istorie construita in numele principiilor multiculturalitatii si al finalitatii sale bune, interculturalitatea.

Pe de alta parte, este greu sa sustii onorabilitatea unui discurs si sa oficializezi, sa legiferezi, sa legitimezi, in acelasi timp, predarea in scoli, vreme de zeci de ani, „Istoria Romanilor“, sugerind, intr-un mod pervers, ca aceasta ar fi perfect identica cu „Istoria Romaniei“. In sensul acestei distinctii, cel de-al patrulea studiu din volum, Educatie civica si drepturile omului intr-o perspectiva interculturala: cazul Romaniei, aduce multe argumente in sprijinul imbogatirii educatiei civice (inca, in acest moment, in suferinta in Romania), astfel incit aceasta sa puna in lumina nu structurile colective in detrimentul celor individuale, nu „sufletul colectiv“, nu traditiile colectiviste, ci „pluralismul social“ si „pluralismul cultural“.

Pentru a ilustra inca o data „cuvintele“ care descriu multiculturalitatea si interculturalitatea si „realitatea“ de care au parte acestea in Romania, Victor Neumann alege doua exemple paradigmatice: Clujul si Banatul. In cazul Clujului, el identifica o interculturalitate aparenta si etnocentrism in esenta. Pe de alta parte, „cele mai interesante si mai atractive forme de coexistenta a mai multor identitati culturale pot fi gasite in regiunile de margine“. Or, Banatul este una dintre regiunile de margine; ceea ce inseamna ca „in acest areal particular, educatia civica include principiile interculturalitatii si ale transculturalitatii“. Un scurt comentariu al autorului acestei recenzii poate sa completeze intr-un mod util exemplul ales de profesorul Neumann. In spiritul interculturalitatii, trebuie sa spunem ca o imagine asupra unui subiect este cu atit mai nuantata – si mai aproape de realitate – cu cit ea beneficiaza nu doar de aportul unei singure discipline; cu alte cuvinte, interculturalitatea implica neconditionat, la nivel academic, interdisciplinaritatea si, automat, mai multe tipuri de discursuri. In privinta Banatului, o serie de cercetari sociologice aplicate, inca „de facut“, ar nuanta cu siguranta mult imaginea acestei regiuni, pe care multi o considera a fi, in discurs, mitizata sau chiar muzeificata. Presupozitia autorului acestor rinduri este aceea ca inclusiv comparatia dintre Cluj si Banat ar fi mai elastica.

In fine, cel de-al doilea studiu al volumului, Cultura civica in Banat si Transilvania: Rolul Timisoarei in transformarile politice ale Romaniei in 1989, are la temelie ideea ca Timisoara nu a fost deloc intimplator portdrapelul evenimentelor din decembrie 1989. Ca, mai precis, aici existau toate premizele pentru o izbucnire de felul celei care s-a intimplat atunci – o izbucnire care a sfarimat o „societate inchisa“ pentru una (inca de consolidat), „deschisa“. Timisoara, spune profesorul Neumann, avea o „identitate care nu era construita pe criterii etniciste“; si aceasta afirmatie, in contextul comunismului, explica, ea singura, multe.
Nu putem spune, in incheierea acestui articol, altceva decit „de bine“. In fond, nu e chiar de ici-de colo sa publici la Washington, intr-o colectie prestigioasa, consultata, cu siguranta, de „crema“ cercetatorilor din intreaga lume! Acest volum, intre altele, e si un serviciu important adus culturii romane. Suna ca un loc comun, ca o formula diplomatica goala, dar acesta este adevarul: acest volum e un serviciu important adus culturii romane...