In nr. 1-2/1993 al revistei Arta, Anca Oroveanu face referire cu luciditate la doua modele distincte ale artistului si ale creatiei: artistul „traditional“, purtator al unei „viziuni“ proprii – nascuta printr-un proces in care imaginatia si inspiratia joaca un rol important, al carei rezultat este o opera ce graviteaza in jurul individualitatii autorului; la polul opus se situeaza modelul de artist ce domina contemporaneitatea, mai putin legat de un mijloc (tehnic) de expresie, ce practica interventii cu caracter discontinuu, contextual, unitatea stilistica si originalitatea pierzindu-si, in acest caz, din prestigiu. Adesea nefiind constientizata, distinctia dintre cele doua modele implica tipuri diferite de intelegere a actului creator, de raportare la trecut, scapind astfel unei definiri clare.
Prin forta lucrurilor, graficianul se incadreaza in cel dintii model; desi nu este strain de experiment, el opteaza pentru forma clara, solid construita, potentata de modularea liniei/petei.
Perceptii este titlul expozitiei gazduite, pina la 1 decembrie, de Muzeul Literaturii Romane (etaj); deosebit de generos, el antreneaza o serie de probleme cu substrat profund, intregul demers dovedindu-se a fi o investigare a conditiei umane. Seriozitatea cu care este cautata geometria secreta a trupului uman se impleteste cu sentimentul libertatii dat de jocul cu formele si liniile expresive, nascindu-se astfel o fireasca complementaritate a celor trei tipuri de discurs plastic.
Cei trei absolventi ai sectiei de grafica (profesor Mircia Dumitrescu, promotia 2000) aspira la o arta care sa nu se inscrie in coordonatele efemeritatii. Dana Coatu propune privitorului un tip de personaj familiar – omul zilelor noastre – asaltat, in fiecare moment, de violenta imagistica ce-l deruteaza, il transforma, il face sa se inchida in sine. Simptom al contemporaneitatii, noua sensibilitate pesimista a omului a generat o prapastie intre high si low culture care nu exista in timpul generatiei pop, astfel ca problematizarea a capatat accente dramatice, adesea ironice. Semnele vehiculate de „cultural comerciala“ manipuleaza, alieneaza, distrug individualitatea, scufundindu-ne destinele intr-o masa informa. Nehotarit si scindat intre propriul eu si spatiul inconjurator care il nemultumeste, simtindu-si fragilitatea si slabiciunea, omul portretizat de Isac Gabriel Ciprian este intr-o continua cautare. Miscarea, metamorfoza, transformarea sint coordonatele permanente ale vesnicului experimentator, supus intimplarilor incontrolabile, neprevazute. Oglinda a sufletului, trupul se manifesta prin miscarile sale – care, descompuse si recompuse isi dezvaluie unicitatea, irepetabilitatea. Este suficient sa privesti, sa observi, sa surprinzi pentru a putea simti, intui. Lucru dificil de realizat in „secolul vitezei“, secol in care constatam ca „placerea incetinelii a disparut“. Raluca Vlad ne implica intr-o lume a ipostazelor ce genereaza nenumarate povesti. Povesti „Despre ei si despre ele“ – ei si ele, banali la inceput, simptomatici mai apoi; ei si ele, iubindu-se, invatind sa se asculte unul pe altul, abandonindu-si egoismul. Siluete, personaje care, tacute, se inchid in intimitatea lor. Linie grafica din metal purtata prin spatiu; cologravuri, ipostaze colorate ale cuplurilor.
Avem nevoie doar de rabdare pentru a le asculta.

