OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Se zice ca exista un pol de putere in PSD si i se spune „Grupul de la Cluj“. Se zice ca acest grup este puternic, functioneaza ca o „eminenta cenusie“ care trage sfori in PSD si in tara si care impune prin manevre sociologice oculte politicieni la Bucuresti. De fapt, „Grupul acesta de la Cluj“ lupta pentru social-democratie si impotriva „miticilor“. Iar „miticii“ sint bucurestenii, peste capul carora isi permit sa puna lideri. Acest grup ar fi inzestrat cu insusiri extraordinare printre care „capacitatea de a face strategii si analize“, ar putea citi viitorul in sondaje de opinie si ba „ia haturile din mina lui Geoana“, ba-l mina pe acesta in lupta spre victoria impotriva miticismului si a iliescianismului. Mai mult, la un moment dat se vorbea de o alianta transpartinica in care era inclus si liderul democratilor, Emil Boc. O adevarata enclava de lupi tineri clujeni care conspira de zor impotriva regatenilor.

La o privire mai atenta avem surpriza sa descoperim ca „grupul“ acesta „de la Cluj“ este mai degraba o pereche. O pereche formata din fostul ministru al Administratiei si Internelor, Ioan Rus, inginer, si un fost ministru la Propaganda (Informatii Publice), Vasile Dancu, ideolog, sociolog... Ca sa fim corecti, trebuie sa-l mentionam ca parte a grupului de la Cluj si pe Vasile Puscas, fost la Integrare si profesor la UBB. Dar acesta din urma nu prea se amesteca in invirtelile politice, asa ca, din punct de vedere politic, acolo, la Cluj, avem cel mult o pereche si jumatate. Ar mai fi si Ilie Sarbu (fost ministru la Agricultura) prieten cu clujenii, dar el este din Banat.
De ce ori de cite ori se vorbeste despre constructie politica in PSD un loc aparte ii este rezervat perechii de la Cluj?

Se pare ca nimic nu misca fara ei, ca au reusit sa-si impuna punctul de vedere si detin o majoritate confortabila in rindul vicepresedintilor partidului. Incredibil cum grupul de la Cluj reuseste sa-si impuna oamenii si in pozitiile de vicepresedinti rezervate moldovenilor sau oltenilor, mai ales ca aceste regiuni istorice sint fiefuri traditionale ale PSD. De exemplu, un articol amplu din Evenimentul zilei de dinainte de congresul PSD evalua sansele fiecarui candidat pentru posturile din partid prin sprijinul pe care acesta l-ar avea din partea „Republicii de la Cluj“. (Sintagma ii apartine lui Adrian Severin, si el analist, gelos ca sint si altii care au „capacitatea de a face strategii si analize“.) Daca admitem influenta clujenilor asupra PSD, incepind cu ultimele doua congrese, cea mai pertinenta observatie ar fi ca au reusit, oarecum, primenirea partidului, care s-a lepadat de baronii aflati in degringolada de dupa pierderea alegerilor din 2004. Acesta este un cistig real in conditiile democratizarii continue a societatii, iar la acest cistig a contribuit si Mircea Geoana, care, in mod neasteptat, a reusit pina la urma sa impuna tinerii din „Generatia 2008“. Mirarea este mare pentru cei cu tinere de minte, si nu doar printre observatorii din afara partidului, ci chiar printre pesedisti.

Deunazi, isi manifestau uimirea pe la televiziuni ca au reusit sa organizeze un congres transparent.
PSD are acum sansa de a se relansa ca partid credibil si onorabil. PSD are mai multe atuuri acum, dupa congresul din 10 decembrie, are ocazia de a-si consolida pozitia pe piata electorala: presedintele sau si-a gasit in sfirsit legitimitatea, isi poate definitiva identitatea socialista, deoarece baronii imbuibati de capital au devenit mai putin vizibili si mai putin influenti si, foarte important, PSD detine un numar mare de parlamentari si de posturi in administratia locala, suficient ca sa-si tina strinse si active organizatiile locale.
Iar daca toate acestea sint rezultatul influentei ardelenilor asupra lui Geoana, cum se spune, atunci pare greu de inteles de ce sint vazuti ca niste eminente cenusii, masinisti oculti, ardeleni conspiratori, frustrati din cauza miticilor...