OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Gilda Bellifemine semneaza conceptul spectacolului Clichee Me #2, prezentat in cadrul Festivalului Sibiu Dans 2007 de Compania 2much din Belgia. Coregrafa de origine italiana, cu studii de dans contemporan si din perioada Renasterii, Gilda Bellifemine se instaleaza la Bruxelles, in anul 2002, si creeaza aici primele sale lucrari coregrafice.

Va invit sa incepem cu o discutie despre locatiile in care se pot desfasura spectacole de dans contemporan. Aveti vreo preferinta anume?
Depinde mult de ceea vrei sa spui cu spectacolul respectiv. Eu, una, compun lucrari atit pentru spatiul scenic, cit si pentru spatii neconventionale. <

Cred ca propunerea unui spatiu neconventional precum vitrina unui magazin se potriveste mai bine pentru Clichee Me #2. Sper ca cei care ne vad sa se gindeasca putin la conditia femeii, la aceea ca nu sint doar obiecte si ca dansul poate sa le vorbeasca despre asa ceva.
Ma intereseaza mult relatia cu spectatorii si incerc diferite formule si situatii care sa declanseze ginduri. De exemplu, cind dansam Cliché Me #2 intr-un teatru, publicul este asezat in jurul fiecareia dintre noi, ca intr-un peepshow. Mi-ar placea sa-l prezentam si intr-o cafenea, sa vedem reactia celor care vin acolo in cu totul alt scop.

Cita rigoare si cita improvizatie presupune un astfel de spectacol?
As spune ca acest spectacol este un performance cu forma fixa. imi place improvizatia, dar cred ca pe scena trebuie apelat la ea cu masura, in respectul a ceea ce ne propunem, a punctelor fixe de intilnire, a personajelor pe care le reprezentam. incerc sa fac o combinatie intre datele fixe si improvizatie.
Exista alte arte care isi pun amprenta asupra coregrafiilor dumneavoastra?
Influentele care se regasesc in coregrafiile mele vin din cinematografie si din artele vizuale – in special, instalatii, fotografii, imagistica. Partea figurativa, portretele sunt iarasi foarte importante pentru mine, la fel teatrul, dramaturgia. Plec intotdeauna de la povesti personale si imi pun intrebarea cum pot fi transpuse in dans aceste experiente, cum se poate spune o poveste fara cuvinte astfel incit toata lumea sa inteleaga acelasi lucru din miscare si din costume.

Aveti vreun secret prin care a spune ceva despre tine insuti devine valoros si pentru altii?
Cred ca trebuie sa gasesti punctul cel mai dureros sau cel mai interesant pentru tine, sa afli care este miscarea prin care sa descrii acest punct. Restul povestii poti sa-l dai deoparte, publicul nu are nevoie de toate amanuntele, ceea ce trebuie sa ajunga la el este un sentiment.
Ajungem astfel la o intrebare mai generala referitoare la dansul contemporan. Cum vedeti aceasta arta?
Cred ca dansul contemporan este o miscare foarte libera. Poti sa faci lucruri extrem de diferite, poti sa faci dans pur sau performance, poti sa aduci noile tehnologii in dans, poti sa il asociezi cu teatrul. imi place acest lucru, imi da libertatea sa fac ce-mi doresc, nu trebuie sa-mi pese de conventii, de reguli. Desigur, acest lucru poate fi periculos uneori, dar si foarte ofertant pentru un coregraf.

Dramaturgia unui spectacol si doza de libertate
Pe afisul Festivalului Sibiu Dans 2007, coregrafa si dansatoarea franceza Michèle Ricozzi apare in tripla ipostaza: de coregrafa si interpreta a spectacolului SensorLab. mov, dar si de trainer al unui atelier de lucru. Cercetarea coregrafica, raporturile acestei arte cu muzica si instalatia video sint teme care o preocupa pe Michèle Ricozzi si care se regasesc in lucrarile Companiei Slaken.

incep prin a va ruga sa ne spuneti impresiile dumneavoastra, doamna Michèle Ricozzi, de la workshop-ul pe care l-ati condus la Sibiu.
in primul rind, trebuie spus ca a fost un workshop cam scurt. Ceea ce fac eu cere o precizie foarte mare si este nevoie de mai mult timp spre a fi atinsa. Totodata, a fost o ocazie sa intilnesc oameni noi, care nu ma cunosteau nici pe mine si nici metoda mea. Am avut cam noua sau zece participanti care au fost extrem de seriosi. Au dorit sa discutam fiecare etapa, fiecare mod de a aborda miscarea si exercitiile de improvizatie. Sper ca si-au putut face macar o impresie despre maniera mea de lucru...

....in care se poate vorbi despre un concert al mai multor forme de arta care au statut de egalitate in economia spectacolului.
Este ceea ce ne dorim sa facem. Cautam modalitatea de a ajunge la un produs in care sa nu existe raport de subordonare intre mijloacele de expresie artistica ale fiecaruia, de a ne coordona. Este o munca de cercetare, pentru ca nu stim nimic dinainte, dar nu este nicidecum ceva didactic aici. Nu poti sa impui publicului ceva prea didactic sau sa obligi la distinctii limpezi intre alb si negru. Nu poti nici sa tii expozeuri, sa explici despre ce e vorba intr-un spectacol. Acest lucru se vede sau nu... Si apoi, imi place sa las un spatiu deschis in care sa intre intrepretarile spectatorilor. Ne situam cumva intr-un zona de granita intre dramaturgia unui spectacol si doza noastra de libertate, dar si a publicului. E libertatea reciproca de a interpreta. Astfel putem lucra realmente asupra a ceea ce ne preocupa in mod deosebit: raportul dintre starea trupului si spatiu, precum si perceptia acestora.
Dupa spectacolul prezentat, as adauga o a treia dimensiune – cea a timpului, tratata aparte in acest SensorLab.mov.

intr-adevar, exista un moment important in spectacol care vorbeste despre timp, despre prezent si despre trecutul apropiat. Decalajul intre cele doua imi permite sa construiesc ceva ce sint eu insami, ce-mi aduc aminte despre mine, ce tocmai s-a petrecut, locul spre care ma indrept, dar inca nu stiu bine care este si asa mai departe – o suma de ipostaze recente de care trebuie sa tin cont. Acest fapt construieste intr-un fel si spatiul.
in ce masura este dans si in ce masura este performance ceea ce faceti dvs.?
Cred ca sint amindoua ingemanate. Spectacolul de dans este ceva integral elaborat in prealabil, in vreme ce in performance esti mai degraba intr-o forma care se va conceptualiza. Etimologic chiar, termenul performance este legat de moment, de ceea ce trebuie sa se intimple si sa fie consumat artistic in acel moment. in ceea ce ne priveste, e vorba despre a lucra inainte toate acele elemente care iau forma definita, dar si despre felul in care ele mi se dezvaluie si mie in acelasi timp cu spectatorii. Este un moment pe care il facem realmente impreuna cu publicul. Da, performance si dans se regasesc si una si alta in spectacolele Companiei Slake.